Pentru o familie, ziua de 23 mai 2013 a rămas ca o gaură neagră, din care și acum se chinuie să iasă. În acea zi, un taximetrist l-a lovit pe mezinul familiei și pe bunică, în timp ce traversau regulamentar, pe o trecere de pietoni din sectorul Botanica al Capitalei. După acel impact puternic, copilul a suferit traumatisme extrem de grave, iar medicii să fereau să spună dacă va supraviețui sau nu.
Vladimir însă a rămas în viață, dar de 10 ani este țintuit la pat. Nu poate respira și mânca independent. Familia are nevoie încontinuu de bani, pentru intervenții chirurgicale și pentru proceduri de reabilitare. Urmează imagini și detalii cu puternic impact emoțional!
Această fotografie a fost făcută cu doar câteva ore înainte de cumplitul accident. Era o zi caldă de mai. Vladimir, pe atunci în vârstă de cinci ani, se oprise din drum ca să se joace cu un câine. Seara, pe o trecere de pietoni, viața lui a luat o întorsătură fatală.
„Eram pe linia de separare. Eram în spatele mamei soacre, la câțiva centimetri de ea. Soacra îl ducea pe Vova în brațe. Era o mașină, un taximetrist, se deplasa cu o viteză atât de mare încât nu a estimat distanța dintre banda lui și cea de separare. În consecință, Vova a fost smuls din mâinile soacrei. Ea a căzut pe loc. Era inconștientă. Eu nu reușeam că înțeleg ceva. Încercam să-l găsesc pe Vova. Soacra stătea jos, iar eu îl căutam pe copil”, ne-a povestit mama lui Vladimir, Olga Zavațki.
Băiețelul a fost lovit atât de tare încât a fost aruncat la circa 60 de metri de locul impactului, lângă un magazin. Un martor al accidentului a dat peste el. Abia de mai respira.
„Martorii au chemat salvarea. Au venit medicii și deja la spital mi s-a spus că traumatismele sunt foarte grave, el deja nu mai respira. Intrase în comă. Am ajuns la spitalul Ignatenco, medicii au încercat imediat să-l stabilizeze, l-au conectat la respirație artificială, pentru că nu mai respira, era în comă. A doua zi, i s-a făcut o intervenție chirurgicală. Tot craniul era distrus și creierul începuse să se... Medicii au fost nevoiți să-i înlăture o bucată din craniu. Peste două zile, o altă bucată a fost înlăturată. Apoi, i-a fost montată o traheostomă, pentru că nu respira independent. Dacă sincer, nu mai știu câte intervenții i-au fost făcute. Poate 40, poate 50”, spune mama băiatului.
Copilul s-a aflat în comă un an, timp în care părinții lui nu-și pierdeau speranța că într-o bună zi, Vladimir va redeschide ochii: „E o minune că a rămas în viață și că, după 10 ani, trăiește. I-a revenit vederea, auzul. Da, nu poate mânca, nu poate vorbi, nu poate ține capul. E ca un copil mic de tot, dar sunt bucuroasă că este alături și mă bucură cu ochii lui frumoși. Așa-i, Vova? Îl înțeleg perfect. Știu când vrea să doarmă, când vrea să se uite la desene, când îl doare ceva, capul sau mâinile. Nu știu cum, dar îl înțeleg fără cuvinte”.
Acum, pe Vladimir îl doare locul unde este montată gastrostroma, tubul prin care copilul primește mâncarea. Tubul trebuie schimbat, dar acest lucru se face la o clinică din Germania. Acum o săptămână, familia a fost invitată acolo, dar cheltuielile se ridică la 9 mii de euro, bani pe care familia nu-i are la momentul de față.
De altfel, veniturile lor sunt din salariul femeii de asistentă parentală, din pensia de dizabilitate și din salariul soțului. Însă, oricum nu fac față necesităților, mai ales că soții au și o fiică studentă: „Cât n-ar lucra soțul, oricum nu ne ajunge, pentru că fiecare zi de tratament costă”.
Copilul își petrece ziua mai mult privind televizorul. Mama lui spune că-i plac desenele animate, dar îi dă să privească și emisiuni informative. Vladimir însă nu stă închis în casă. Cu ajutorul mamei sale, iese des pe afară, pe la magazin, spital ori merge și în ospeție. În acest fel, femeia crede că fiul ei se va recupera mai repede, iar faptul că are parte de socializare îl ajută emoțional.
„- Nu ne pierdem speranța, clar că au trecut mulți ani, 10. - La ce sperați acum? - Îmi doresc să se ridice în picioare. Aș vrea să-l aud cum îmi spune mama. Sau măcar să simtă gustul mâncării”.
Am surprins și noi momentul în care băiatul lua prânzul. Olga a luat legumele și a făcut o supă pentru el. Dar, i-a dat mâncarea nu cu lingura, ci cu o seringă.
„Așa mănâncă, da? - Da, nu simte gustul mâncării, dar nu e flămând. Și așa e de 10 ani, nu simte ce gust are mâncarea”.
Deși, aparent, Olga s-a resemnat cu starea lui Vladimir și cu soarta lui, deseori, răsfoiește albumul de fotografii. Se întoarce la imaginile din primii lui ani de viață. Pe atunci, era un băiețel ghiduș și veșnic pus pe șotii.
„Era un băiețel vesel, tata lucra pe camion, iată-l. Uitați-vă câte fotografii. Aici era cu o zi până la accident, era la Grădina Botanica. Un copil foarte interesant. Iar aici e deja după ce a ieșit din comă”, ne-a arătat mama lui Vladimir.
Șoferul vinovat de producerea acestui accident teribil nu a făcut pușcărie și nu a plătit daune familiei distruse. Olga ne-a spus că, deși a fost condamnat de Curtea Supremă de Justiție la 4 ani de închisoare într-un penitenciar de tip deschis, judecătorii l-au scutit de achitarea despăgubirilor. Și asta pentru că, în momentul pronunțării sentinței, el era căsătorit cu o femeie care, la rândul ei, avea un copil cu dizabilitate.
„Nu s-a apropiat niciodată, nu s-a interesat cum se simte copilul. El, de fiecare dată, spunea așa: „Eu nu am făcut-o intenționat. Dacă era să fie intenționat, dar nu a fost așa, ce vreți de la mine?” Atât. Nici măcar nu știu ce i-aș spune. Nu ne ajută în niciun fel. Nimeni nu a vrut să provoace o asemenea nenorocire. Dar, chiar dacă nu ai bani, vino, eu merg la reabilitare singură cu Vova, în taxi. Îl duc în brațe. E foarte greu. Ajută-mă măcar să-l urc în taxi din apartament”, a menționat mama.
Pentru că cheltuielile financiare pentru tratamentul lui Vladimir sunt mari și depășesc veniturile familiei, din când în când, Olga cere ajutor de la oamenii cu inimă mare. Spune că fără susținerea lor, Vladimir nu era așa cum îl vedem acum.
O altă susținere financiară considerabilă, familia a primit-o de la Biroul Național al Asigurătorilor Auto, care, prin Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a oferit un milion de lei.
„După un timp, am fost telefonați și ne-au spus că ni se va oferi un milion de lei. Nu-mi venea să cred. Și acum îmi dau fiorii. Au cerut avocatului un cont bancar pentru a transfera banii. Am venit, am intrat la director. Să spun că am fost șocată, e puțin spus. E posibil și în Moldova să primești despăgubiri de acest fel, în condițiile în care copilul nu este asigurat. Imediat, ne-au fost transferați banii. De bucurie, a doua zi am transferat toți banii clinicii din Germania. Peste o lună, am fost în Germania pentru proceduri de reabilitate și operație. O lună și jumătate am plătit tot ce era nevoie”, ne-a spus Olga.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
