Din fericire, în cazul acestei acţiuni care poate părea ”nebunească”, fizica a fost de partea participanţilor. Deşi coordonarea unui număr atât de mare de persoane a fost dificilă, fizica ”pendulului” a fost în favoarea acestora. Live Science notează că spre deosebire de săruturile cu coarda de bungee, aceste 245 de persoane nu s-au bazat pe elasticitatea frânghiei pentru a le absorbi energia kinetică.
Carlos Torija Munoz, un profesionist în săriturile cu frânghia şi instructor de ski, a declarat că ”frânghiile de căţărat au o anumită elasticitate, dar nu la fel de multă precum cea a unei corzi de bungee. Aceştia s-au bazat şi pe un balans precum cel al pendulului, care amortizează forţa cu care persoanele au sărit.
Dacă doar o frânghie obişnuită ar fi absorbit toată energia peroanelor, frânghia s-ar fi rupt din cauza presiunii exercitate. De exemplu ataşat unei singure frânghii, forţa unei persoane în cădere ar fi crescut la 9,8 metri pe secundă la pătrat, dacă balansul acestuia s-ar fi oprit într-o fracţiune de secundă, velocitatea atinsă ar fi fost uriaşă. Conform celui de-al doilea principiu al mecanicii a lui Newton, forţa este egală cu masa, aşadar o persoană de 70 de kilograme care se opreşte din cădere în 0,1 secunde va resimţi o forţă de 21.910 newtoni.
Persoanele de pe pod au sărit bazându-se pe fizica pendulului. Atunci când un pendul se balansează, distanţa parcursă de acesta descreşte cu fiecare balans, conform legilor fizicii. Deoarece o cantitate mică de energie kinetică se pierde cu fiecare balans din cauza fricţiunii şi a rezistenţei aerului.
Acest tip de acţiuni însă nu ar trebui realizate de persoane necunoscătoare, deoarece fiecare pas este important, de la tipul de frânghie la modul în care este ancorată de structură.
