Totuși, a fost un miliard. S-a reușit să menținem adevărul. Timp de peste trei ani autoritățile depun tentative serioase de a ”revizui” suma furată. Ultima încercare a fost chiar anul ăsta, când Candu declara sus și tare că suma fraudei e de 600 milioane Dolari Americani, citându-i pe cei de la Kroll. Atunci am postat asta pentru a-mi aduce modestul aport la menținerea sumei de 1 miliard (din BNM a fost scos un miliard – simplu). Celor de la Kroll nu le-a plăcut că sunt implicați într-o dezinformare. În raportul actual, probabil revizuit foarte atent de echipa lor de comunicare, au fost foarte expliciți. Un miliard. A fost un miliard. Pentru a preveni manipulări au băgat și rata de schimb pe fiecare an. Am mai văzut cum suma de 14 miliarde de lei (din 2014) era convertită la cursul leu-dolar din 2017 (leul a căzut anume din cauza furtului). A fost în jur de un miliard de Dolari Americani. Punct. La asta politicienii nu vor mai reveni. Acum se roagă să nu crească suma furtului și mai sus.
Beneficiarii sunt cunoscuți. Chiar dacă nu sunt publicați în raport. Faptul că nu sunt dați publicității este o bombă cu ceas. Ea poate exploda oricând. Intrăm într-un an electoral. Mulți au văzut raportul. Cineva, cred eu, o să îl scurgă, la un anumit moment. Oricine nu ar fi cu pufușor pe botișor ar fi bine să fie cuminți. Asta înseamnă să fie invizibili. Orice mișcare pe scena politică va comporta în sine riscul ca raportul needitat să fie dat publicității. Faptul că există acest risc va face supraviețuirea politică a celor vinovați mai dificilă.
Beneficiarii sunt cunoscuți nu doar de moldoveni. Autoritățile moldovene nu vor să investigheze aceste crime. Punct. Cu cât mai curând vom accepta asta ca realitate, cu atât mai bine. Am avut trei ani să ne convingem că nu o vor face. Crima asta e mai mare decât orice CNA, Procuratură, SIS, BNM, etc. Unica noastră șansă e să apelăm la comunitatea internațională. Să fim foarte direcți în ceea ce spunem: ”din interiorul țării această crimă nu va fi investigată”. Și să cerem ajutor. Așa am vorbit și vom continua să vorbim. Nu azi, nu anul ăsta, dar o dată și o dată vom vedea o investigație credibilă, internațională. Acest document va fi util atunci. E bine că e scris direct în engleză, deci.
Cam suspectăm cine este printre beneficiari. Raportul este foarte explicit despre acoperirea politică de care a beneficiat întregul proces. ”Acoperire politică” înseamnă că instituțiile care puteau preveni crima trebuiau să NU acționeze, ceea ce s-a și întâmplat. Aici vorbim de BNM și CNA în primul rând. Ce partid le controla politic este clar.
Dacă argumentul de mai sus nu este suficient de clar, atunci întrebați-vă de ce Adrian Candu a publicat primul raport, needitat, nu și pe al doilea. Ce anume o fi în al doilea? O să aflăm, sper eu, curând. Sper eu, în anul 2018. Dacă asta înseamnă să complicăm supraviețuirea politică a celor vinovați, atunci asta trebuie făcut în 2018, cu o lună înainte de alegeri. Apropos, bună glumă de la Kroll de a utilza sintagma ”coordinated” în repetate rânduri.
De asemenea, Alaiba insită că nu trebuie să așteptăm rezultate de la autoritățile moldovene. „Ei o să vorbească dur încă trei, cinci, zece ani, așa cum a făcut-o ministrul Armașu la Europa Liberă. În același timp, însăși ministerul său este implicat într-un proces de dezinformare, prezentând veniturile din lichidarea băncilor drept ”recuperarea activelor fraudate”. Asta este o minciună. De ce nu ar fi declarațiile sale de la Europa Liberă, la fel, o minciună? Ei nu o să aducă banii acasă, dar o să vorbească foarte mult despre asta”.
Totodată, acesta a amintit despre Acordul de Asociere dintre UE și Moldova. În acel document, părțile își asumă anumite angajamente. Și dacă Moldova nu își respectă partea sa, atunci UE va trebui să își respecte, cel puțin, partea sa de angajament. Articolul 18 este foarte explicit și pune Uniunea Europeană într-o situație unică de a se implica activ în investigarea acestui furt:
Articolul 18
Spălarea de bani și finanțarea terorismului
(1) Părțile cooperează pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare și a celor nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor provenite din activități infracționale, precum și în scopul finanțării terorismului. Această cooperare cuprinde și recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni.
(2) Cooperarea în acest domeniu permite realizarea unor schimburi de informații utile în cadrul legislațiilor respective ale părților și adoptarea de standarde adecvate pentru combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului, echivalente cu cele adoptate de organismele internaționale relevante care acționează în acest domeniu, cum ar fi Grupul de Acțiune Financiară Internațională în domeniul spălării de bani (FATF).
