Tribunalul pentru articole obscene din Hong Kong a anunțat săptămâna trecută că ediția în limba chineză a Kishidancho Goroshi sau Killing Commendatore a lui Murakami a fost clasificată temporar drept „Clasa II – materiale indecente”. Acest lucru înseamnă că poate fi vândut doar în librării cu coperta acoperită de un avertisment cu privire la conținutul său, cu acces limitat la persoanele de până la 18 ani.
Odată cu publicărea în Marea Britanie în această toamnă, Killing Commendatore este descris „un turneu epic de iubire și singurătate, război și artă – precum și un omagiu iubitor al lui The Great Gatsby – și o lucrare uimitoare de imaginație de la unul dintre cei mai mari scriitori”, potrivit editorului său britanic Harvill Secker. A fost lansată în Japonia anul trecut, la miezul nopții și cu cozi de fani dornici.
Hotărârea a fost criticată pe scară largă. Jason Y Ng, președintele PEN Hong Kong, a declarat pentru Guardian că „pentru un oraș care se situează ca fiind unul cu importanță mondială al Asiei, viziunile autorităților din Hong Kong față de sexualitate și tratamentul literar al acesteia sunt arhaice”.
„De asemenea, sunt arbitrari: cine spune că descrierea domnului Murakami de sex în „Killing Commendatore” este mai indecventa decât cea din romanele lui James Joyce sau Henry Miller? Și totuși, primul este interzis de un eveniment literar și acestea din urmă sunt predate la școală drept literatuă clasică”, a spus Ng.
O petiție semnată de aproape 2000 de persoane solicită o inversare a deciziei tribunalului, afirmând că „face din Hong Kong zona cea mai conservatoare din Sinosphere și va aduce rușine oamenilor din Hong Kong”.
Romanul „Uciderea comandorului” relatează istoria unui pictor în vârstă de treizeci şi şase de ani, de-abia divorţat, care se mută într-o casă singuratică şi izolată de oraş, pe vârful unui munte, pe care i-o încredinţează un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada, potrivit site-ului editurii Polirom. Boemă, cu grădină şi-n mijlocul pădurii, casa pare locul ideal ca tânărul pictor să o ia de la capăt, nefăcând altceva decât să picteze şi încercând să lase în urmă criza de inspiraţie. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăşte să renunţe la tablourile pe care le pictează pentru bani, primeşte în schimbul unei sume uriaşe o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Acesta din urmă se conturează ca o apariţie deloc întâmplătoare în viaţa pictorului. Aşa cum nu pare să fie întâmplător nici momentul când pictorul găseşte, înfăşurat în hârtie şi ascuns privirii tuturor, un tablou straniu aparţinând stăpânului casei, înfăţişînd scene bizare inspirate din opera lui W. A. Mozart „Giovanni”.
