La două zile de la alegerile europarlamentare, străzile din apropierea clădirii Consiliului European din Bruxelles au fost blocate. Doar jurnaliștii, staff-ul și cei mai importanți șefi de stat s-au plimbat pe acolo. Toată lumea a urmărit cu atenție evenimentul, dar de ce?
Despre ce a fost summitul de la Bruxelles?
UE și-a ales un nou Parlament duminică, iar cu această ocazie, a venit timpul să fie reînnoită compoziția și pentru alte instituții, începând cu Guvernul Uniunii (în termeni oficiali – Comisia Europeană). Așa că liderii europeni, de la președintele României, Klaus Johannis, până la carismaticul Emmanuel Macron al Franței s-au adunat să discute despre împărțeala de funcții, dar cel mai important, despre cui să-i revină președinția Comisiei.
Sursa: consilium.europa.eu
De ce atâta cheltuială să vină toți liderii europeni până la Bruxelles pentru aceasta?
Pe scurt: (1) Miza este mare, iar (2) interesele, extrem de multe.
Pe lung: (1) Postul de președinte al Comisiei Europene este unul printre cele mai râvnite. Este funcția executivă de top în toată Uniunea Europeană de 28 de țări și 500 de milione de locuitori, a doua cea mai mare putere economică din lume.
(2) Așa că fiecare stat și-ar dori să-și vadă propriul reprezentant acolo, ceea ce ar transmite un mesaj, simbolic, de putere. Merkel vrea un german în frunte, iar Macron un compatriot galez, evident. Dar e mai ușor să se vorbească despre afiliere politică, decât despre naționalitate sau alte criterii.
Așa că pe lângă interesul național, liderii europeni trebuie să țină cont și de ce crede Parlamentul, care trebuie să aprobe prin vot candidatul ales de șefii de stat și guvern. Acum, fiecare familie parlamentară își are propriul candidat pe care l-a promovat și care și-a făcut campanie. Și aici este un joc de putere. Nici o familie parlamentară nu vrea să renunțe la candidatul său. EPP vrea la fel de mult ca S&D să-și scrie pe paginile web că dețin președinția Comisiei Europene.
Dar împărțeala de funcții se face la pachet. Pe lângă cea de președinte al Comisiei, se pune la bătaie și postul de președinte al Parlamentului (mai puțin râvnită dintre toate), președinte al Consiliului European (să-l înlocuiască pe Donald Tusk), șeful/șefa diplomației UE (succesorul/succesoarea lui Mogherini) și șefia Băncii Europene Centrale. Opțiuni sunt multe.
Dar ca lucrurile să fie și mai complicate, sunt și alte reguli nescrise după care se împart funcțiile. Statele mai mici s-ar supăra dacă toate posturile ar ajunge doar la greii Europei. Apoi, și țările din sud și est trebuie mulțumite cu cel puțin o funcție din cele cinci disponibile. Iar în adevăratul spirit al valorilor europene, mai trebuie atinsă și o balanță între femei și bărbați la cârma instituțiilor europene.
Tot mai multe variabile într-o singură ecuație.
Încă o provocare pentru UE: De ce e mai dificil procesul în acest an pentru alegerea Președintelui Comisiei?
Conform unei noi proceduri (numită „Spitzenkandidaten”), liderii europeni ar trebui să se limiteze la candidații pe care fiecare partid parlamentar în parte i-a înaintat pentru funcție, iar președinte al Comisiei să fie făcut reprezentantul partidului cu cele mai multe voturi. Acest sistem a fost folosit pentru prima dată în 2014 și a adus alegerea lui Juncker ca șef al Comisiei, din partea EPP.
Sursa: European Parliament // Prezentarea pe scurt a celor 6 candidați din partea partidelor politice pentru funcția de președinte al Comisiei
Până acum, cele două partide mari, socialiștii europeni și conservatorii din EPP, aveau împreună majoritate și puteau să decidă fără să se consulte cu ceilalți. EPP a câștigat alegerile, iar reprezentantul lor, Juncker, a devenit șeful Comisiei. În schimb, candidatul socialiștilor, Martin Schulz, a devenit șeful Parlamentului.
Dar acum lucrurile stau diferit. EPP și socialiștii nu mai au majoritate și trebuie luate în calcul și alte partide, în special liberalii, cu care președintele francez Emmanuel Macron este în parteneriat.
Lucrurile se complică și pentru că nu toți sunt de acord că EPP a câștigat alegerile, deși are cei mai mulți eurodeputați. Asta pentru că grupul a pierdut 40 de scaune. Liberalii (ALDE) și verzii, în schimb, au crescut în număr, și într-un fel se pot declara câștigători.
Procedura nouă nu-i convine lui Macron, al cărui partid ajunge abia acum în Parlament și nu are un candidat ‚Macronist’, pe când Merkel – o susține, dat fiind faptul că candidatul EPP este un German din partidul cu care formațiunea lui Merkel este în coaliție.
Cu ce s-a terminat Summit-ul?
Nici un shortlist cu cine ar fi favoriții pentru funcția de top a Comisiei nu a rezultat după summit, dar oficial nici nu exista un astfel de obiectiv.
Deși liderii europeni au declarat, după aproape patru ore cât au stat la aceeași masă, că au discutat doar despre modul cum să aleagă viitorul Comisar șef, cu siguranță, fiecare țară are preferințele sale. Un oficial de rang înalt din anturajul lui Donald Tusk a declarat pentru presă că și Tusk are deja niște nume în minte.
Deocamdată, Tusk a fost însărcinat să colinde Uniunea în lung și lat, să discute cu statele membre și cu partidele parlamentare și să găsească un compromis. Deadline: 20 iunie, când este programată următoarea reuniune a liderilor europeni. Timpul deja se scurge.
De ce ar trebui să-mi pese?
Este unul dintre cele mai interesante jocuri de putere. Ediție limitată, pentru că care are loc odată la câțiva ani. Cu un nou leadership la Comisia Europeană, dar și la celelalte instituții europene se poate configura o nouă față a Uniunii.
“Acum partidele pan-europene și guvernele naționale vor repartiza influența în instituții. Popularii și socialiștii vor avea nevoie de susținerea Verzilor și a Liberalilor, care au căpătat mai multă putere. Prin urmare, viitoarea conducere a Comisiei va fi mai reprezentativă decât anterior”, este de părere analistul politic Dionis Cenușă, care urmărește din Germania evoluțiile de pe scena europeană.
Acesta a adăugat că Moldova, fiind una dintre cele mai modeste țări vorbind de capacitatea de a influența cumva politica europeană, nu-i rămâne decât să se conformeze cu rezultatul final al competiției de puteri în UE.
„Totuși, Moldova va trebui să reanimeze Grupul de prieteni în UE și să-l extindă. Șansele de a promova interesele moldovenești vor depinde de cât de eficientă este colaborarea bilaterală a Chișinăului cu guvernele naționale europene”, a încheiat Cenușă.
Bonus: „fun facts” de la Summit
– Șefii statelor membre au avut telefoanele bruiate la ședința de aseară. Asta pentru a evita orice scurgere de informații (uneori cei din sală mai trimit câte o vorbă jurnaliștilor despre ce se discută în spatele ușilor închise, care ajung direct pe Twitter, nu și aseară);
– Totuși meniul cinei informale a fost făcut public. Așa că Johannis a savurat cot la cot cu alți șefi de stat și guvern fileu de porc cu asparagus și căpșuni cu time și citronela.
Felicia Crețu, corespondentă TV8 la Bruxelles
