Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Înălțarea Domnului sau Ispasul, una din cele mai importante sărbători religioase care amintește de ziua în care Iisus Hristos a urcat la cer. Denumirea populară a sărbătorii – Ispasul – vine din slavă și înseamnă Mântuitor.
Ispasul este sărbătorit în joia din a șasea săptămână după Paște, adică în a patruzecea zi după Înviere.
Tradiţia creştină spune că 40 de zile după Înviere Iisus Hristos s-a aflat pe pământ printre apostoli, apoi s-a înălţat spre ceruri.
Pentru această zi gospodinele coc pască, vopsesc ouă şi le dau de pomană, crezând că sunt folosite de spiritele morţilor în timp înălţării lor spre cer. În unele localităţi, pomenile acestea se numesc Moşii de Ispas.
Ca și de Paşte, creştinii acordă o deosebită atenţie mesei ritualice din ziua de Ispas. Se mănâncă pască, se ciocnesc ouă și se salută cu sintagma: „Hristos s-a înălţat!”– „Adevărat s-a înălţat!”.
Se spune că „în ziua de Ispas să nu dai foc şi sare din casă”; foc – pentru ca tot anul vei avea gălăgie; sare nu se dă pentru a proteja mana vacilor.
Ca şi la alte sărbători de peste an, la Ispas oamenii observă semnele timpului. Se spune că, cum va fi timpul de Ispas aşa va fi toată vara. Abia în ziua de Ispas gospodinele culeg frunze de viță-de-vie pentru sarmale. Merg în câmp să vadă semănăturile şi dacă cioara nu se vede din grâu, roadă va fi mănoasă.
