Republica Moldova ar putea scăpa de plata sumei de peste 32 de mln de dolari, penalități și datorii către Gater Assets Ltd, o companie offshore. Potrivit Moldovagaz, Curtea de Apel din Statele Unite ale Americii a casat decizia Tribunalului Distructual din New York din 1 noiembrie 2019 privind restabilirea prescripției pentru recunoașterea și executarea hotărârii arbitrale pe baza cererii de chemare în judecată din partea „Gater Assets Limited” împotriva SA „Moldovagaz” și a R. Moldova.
Suma totală a creanței indicate în dosar s-a cifrat la 32,5 milioane de dolari, dintre care 9,86 milioane de dolari reprezintă datoria de bază pentru gazele naturale furnizate în 1998 companiei SA „Gazsnabtranzit” (succesorul legal fiind SA „Moldovagaz”), iar 22,64 milioane este penalitatea, calculată începând cu anul 2000, cu o rată de 6,375 % pe an.
Potrivit textului deciziei Curții de Apel, Guvernul Republicii Moldova nu exercită un control extins asupra SA „Moldovagaz” și nici nu abuzează de structura corporativă a întreprinderii. Mai mult, în document se subliniază faptul că SA „Moldovagaz” este o entitate juridică independentă cu drepturi depline.
„Gater Assets Limited” a primit drepturile de creanță de la „Lloyds Underwriters” în 2012, care a reasigurat un contract de furnizare a gazelor naturale pentru „Gazsnabtranzit” în 1998. Prima hotărâre de recunoaștere a deciziei de recuperare a datoriei principale a fost emisă de Tribunalul Districtual din New York în iulie 2000, și prin hotărârea Camerei de Apel a celei de a 2-a circumscripții din 22 iunie curent nu poate fi pusă în aplicare.
Interesele SA „Moldovagaz” au fost reprezentate de firma de avocatură americană „MoloLamken LLP”, precum și de avocatul moldovean, Serghei Covali, selectați pe baza unui concurs internațional deschis. La rândul sau, interesele Guvernului Republicii Moldova au fost reprezentate de compania juridică „Steptoe & Johnson LLP” și de avocatul moldovean, Andrei Bivol.
Potrivit Rise Moldova, datoria este rezultatul unor tranzacții de import de gaze rusești, derulate acum două decenii. Pe 30 decembrie 1996, compania mixtă moldo-rusă Gazsnabtranzit (fondată în 1995 de Gazprom – 50%, Moldova-gaz – 27%, Moldovatransgaz -12% şi Tiraspoltransgaz – 11%) şi gigantul rus Gazprom au încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale la preţul de 58 de dolari pentru o mie de metri cubi. Documentul conținea o clauză, prin care părțile au stabilit că orice litigiu care reiese din sau în legătură cu acest contract urma să fie soluţionat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse (Curtea de Arbitraj).
În același timp, Gazprom a încheiat şi un contract de asigurare împotriva unor riscuri comerciale cu compania de asigurări Sogaz, care la rândul ei era reasigurată de Anglo-Russkaia Strahovaia Kompania, iar aceasta la rândul ei, de Lloyd’s Underwriters din Marea Britanie, în calitate de reasigurător.
În primul trimestru al anului 1997, Gazsnabtranzit a achiziționat de la Gazprom aproape 1,3 miliarde de metri cubi de gaze, în loc de 1,1 miliarde de metri cubi de gaze cât era specificat în contract. Supraconsumul, de 197 de milioane metri cubi, a fost estimat la 11,4 milioane de dolari și a fost achitat doar parţial de compania moldovenească. Gazprom s-a adresat companiei de asigurări Sogaz care a plătit diferenţa, iar ulterior aceasta a obţinut banii de la reasigurător. Pentru a-și recupera dauna, reasigurătoul Lloyd’s Underwriters s-a adresat Curții de Arbitraj de la Moscova care a decis, pe 12 noiembrie 1998, că Gazsnabtranzit ar urma să achite petiționarului 8,51 milioane de dolari. Asta, chiar dacă în decizia Curţii de Arbitraj se menţionează faptul că întreprinderile Moldovatransgaz şi Tiraspoltransgaz au prezentat instanței informaţii potrivit cărora ar fi achitat gazele direct Gazprom. Instanța a considerat, însă, că cele două companii sunt entități juridice separate şi nu răspund pentru angajamentele Gazsnabtranzit, chiar dacă erau fondatori.
Între timp, în 1998 autoritățile de la Chişinău au decis reorganizarea Moldovagaz şi comasarea acesteia cu Gazsnabtranzit. Pe 12 iulie 2000, la solicitarea Lloyd’s Underwriters şi în conformitate cu Convenţia de la New York privind recunoașterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine din 10 iunie 1958 (Convenţia de la New York), judecătoarea Lorreta A. Preska a dispus recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale, fiind încuviințată încasarea, în solidar, din contul Moldovagaz şi a Guvernului Republicii Moldova, a sumei de 9.832.712 dolari.
După 12 ani, pe 6 august 2012, avocații Lloyd’s Underwriters au notificat instanţa că toate creanțele societății au fost cesionate firmei Gater Assets Limited din BVI.
Decizia nu a fost executată. Dar, potrivit juriștilor, astfel de hotărâri expiră sau se prescriu doar după 20 de ani. În perioada cuprinsă între 10 şi 20 de ani de la decizie, reclamantul poate să ceară curţii să o reconfirme. Asta a făcut și compania offshore care a obţinut reconfirmarea deciziei.
