Supraviețuind după un atac aerian asupra Teatrului Dramatic, un locuitor din Mariupol a spus că ea și rudele ei au trebuit să treacă prin acea zi fatidică, 16 martie, relatează Unian.
Potrivit 0629.com.ua, Nadiya s-a ascuns în teatru cu fiica, ginerele, nepotul și bunica ei.
„Era multă lume în teatru. Deja eram găzduiți la etajul trei în aripa stângă, cu fața la intrarea principală. Am fost cazați chiar pe coridoare. Unde stați, culcați. Să spuneți că erau mulți. Oamenii să nu spună nimic. Oamenii din subsol zăceau ca heringii. Pur și simplu nu era încotro. În prima noapte în care am ajuns, era 8 martie, eram în picioare. Nu aveam unde să ne întindem”, a spus femeia.
„Cu două zile înainte de bombardare, a fost un recensământ în teatru. Și ni s-a spus că acolo sunt în total 1.200 de oameni. Dar credem că au fost mai mulți. De fapt, am fost aduse de la maternitate. Și mama. și nou-născuții au fost duși la teatrul nostru”, a adăugat Nadiya.
Potrivit acesteia, în ajunul exploziei, familia ei a reușit să se mute de la etajul trei la subsol:
„Ne-am împrietenit cu o singură familie. Și au plecat de la Mariupol în ajunul exploziei. Înainte de a pleca, s-au apropiat de noi și ne-au spus, hai să venim la noi. Era pur și simplu imposibil să ne așezăm la subsol altfel. Am făcut-o. Și a doua zi dimineața a avut loc o explozie. Era aproximativ 9:45. Oamenii din casele din apropiere au văzut un fulger strălucitor, o minge de foc și o explozie. Era o bombă aeriană. Forța distrugerii a fost pur și simplu îngrozitoare”.
Potrivit lui Nadiya, bomba a căzut în spatele teatrului:
„Bomba a căzut oblic, zburând din aripa dreaptă spre spate. Toți cei care se aflau în fața teatrului și în subsol - au supraviețuit. Subitoriile în teatru au fost construite în vremea sovietică, în caz de război se construiau. Toți cei care se aflau în spatele și în aripa dreaptă a clădirii - toți au murit. Toaletele, care adăposteau mama, erau chiar pe partea dreaptă... nimeni nu a supraviețuit acolo”.
El și rudele lui au reușit să supraviețuiască bombardamentului:
„Am adormit. Dar pereții au supraviețuit. Am început să ieșim. Și au ieșit toți cei care erau la subsol. Ieșirile din subsol nu au fost copleșite. Am ieșit fără probleme. Dar ce am văzut în jurul nostru a fost sânge și haos. Oameni erau isterici. Eu însumi eram isteric. Lângă noi era un băiat întins la pivniță, creț, foarte tânăr. Nu-mi amintesc numele. Tatăl lui era doar în bucătărie de câmp - unde toți mureau. A vrut să-l prindă de piept, să-l scuture și să strige: „Tatăl tău a murit, așa că trebuie să trăiești! Obligat să trăiască! De dragul lui!”
„În general, eram în transă. Am văzut o fată bandajând răniții. Și m-am gândit că pot banda și răniții. Nu-mi amintesc pe cine bandajam. E ca o ceață. Îmi amintesc. Am tăiat doar piciorul cuiva, mușchiul gambei era rupt și se ținea doar în partea de jos, lângă articulația gleznei. Și fără antiseptic, știi. Și eu doar îl prind de os. Fără bandaje. Am rupt tot ce era la îndemână, pe bandaje și alunițe. Îmi amintesc că bărbații rupeau carouri în benzi și am bandajat brațele și picioarele cuiva. Am bandajat vreo opt oameni. Dar eram într-o asemenea agonie, chiar dacă mă ucizi - nu-mi amintesc cine sunt acești oameni. știi, sunt o femeie puternică, dar până și creierul îmi pune niște blocaje”, a mai spus locuitorul din Mariupol.
Pe 16 martie, un avion rus a aruncat o bombă asupra clădirii Teatrului Dramatic din Mariupol, unde se ascundeau sute de civili.
Această crimă a Rusiei lui Putin a provocat o rezonanță uriașă în lume.
