Germania ar putea fi în măsură să pună capăt importurilor de petrol rusesc anul acesta, a declarat vineri cancelarul Olaf Scholz, care a adăugat însă că va dura ceva mai mult până când cea mai mare economie din Europa ar putea să renunțe de tot la și gazul rusesc, relatează Reuters, potrivit HotNews.
În declarațiile susținute în cadrul unei conferințe de presă comune cu premierul britanic Boris Johnson, la Londra, Scholz a mai spus că Germania va continua să livreze arme Ucrainei pentru a o ajuta să se apere de invazia rusă.
Anunțul guvernului rus că pe viitor va dori să furnizeze gaz doar cu plata în ruble a pus sub presiune guvernul federal german. Importurile de gaze rusești reprezintă peste jumătate din consumul german de gaze. Înlocuirea acestui volum nu ar fi posibilă pe termen scurt. Însă ministrul federal al Economiei, Robert Habeck, a anunțat că Germania vrea să devină practic independentă, în acest an, de importurile de petrol și cărbune din Rusia.
Habeck spune, citat de rbb24.de, că a luat deja măsuri pentru a reduce dependența Germaniei de importurile rusești de energie, după atacul Rusiei asupra Ucrainei. „Până la jumătatea anului 2024”, țara ar vrea să fie „în mare măsură independentă” de gazul rusesc, de exemplu prin extinderea accelerată a capacităților de gaz natural lichefiat. Totuși, acest lucru durează mult mai mult decât, de exemplu, reducerea importurilor de petrol sau cărbune din Rusia, scrie HotNews.
Amestec de gaze
Anke Tuschek, membră a consiliului executiv al Asociației Federale a Industriilor Energiei și Apei (BDEW), face precizari cu privire la redistribuirea, pe termen scurt, a cantității de gaz, cu ajutorul rețelei europene.„Dar ar fi deja o provocare, pentru că 40 % din gazul pe care îl consumăm în Germania este folosit pentru comerț și industrie, complet independent de perioada de încălzire”.
Tendința este spre GNL, pentru care există numeroase terminale, în toată Europa. În Germania, totuși, nu există suficiente terminale și facilități de stocare adecvate pentru gazul lichefiat, a mai precizat experta BDEW: “Ar trebui să fie construite acum, dar asta va dura cel puțin doi ani”.
Potrivit lui Tuschek, gazul rusesc este în prezent transportat în Europa prin conductele Nord Stream 1, Yamal și Transgas. În liniile operatorilor de rețea, acesta se amestecă cu gazul din alte conducte - deci nu există „gaz rusesc” pentru clienții finali. Mai degrabă, furnizorii și-ar lua partea lor din cantitatea totală pe care au cumpărat-o anterior de la comercianți sau de la bursa de energie.
Există contracte pe termen lung și pe termen scurt, mai explică Tuschek. Dar toate au un lucru în comun: plata se face în euro sau dolari. „Nu știm ca rublele să fi fost fost convenite în mod explicit”.
Ceea ce a amenințat acum Kremlinul este o schimbare unilaterală a contractului. Cancelarul Olaf Scholz (SPD) a anunțat deja că nu va accepta acest lucru.
Planul de urgență
Dacă partea rusă își pune în aplicare amenințarea și oprește livrările, va intra în vigoare un plan de urgență în mai multe etape. „În cazul unei penurii naționale de gaze naturale, Agenția Federală de Rețea ar fi desemnată distribuitorul federal”, a precizat Ministerul Afacerilor Economice din Brandenburg.
Agenția Federală de Rețea se asigură apoi că, împreună cu operatorii de rețea, gazul ajunge în punctele importante și la “clienții protejați”. Termenul este folosit în toată Europa. În sezonul de încălzire, aceștia sunt clienți care beneficiază de încălzire, servicii sociale, spitale, etc.
Un plan de urgență a fost deja întocmit în septembrie 2019, relatează Karlsruher Insider.de. Există în total trei niveluri, care pot fi declarate de guvernul federal în caz de urgență: timpuriu, de alertă și de urgență. În ultima fază apare o lipsă acută de gaz, prin urmare statul intervine și reglementează alocarea resurselor.
