În fiecare an, în data de 26 august este Ziua internațională a câinelui. Ziua pentru cei mai frumoși câini din lume a fost instituită pentru a aduce un omagiu patrupedelor, prietenilor necuvântători, care sunt la bine și la rău alături de stăpânii lor. Un studiu australian spune că un câine a devenit cel mai bun prieten al omului datorită hormonului oxitocină, cunoscut drept hormonul fericirii și al iubirii. Rezultatele experimentului au demonstrat faptul că un câine care a primit hormonul oxitocină a avut rezultate mult mai bune față de alte animale, patrupedul găsind mai repede recompensele ascunse de stăpân.
Dacă la oameni, oxitocina este hormonul care creează legătura afectivă dintre o mamă și bebeluș, la câini, același hormon este responsabil cu legătura care se formează între ei și stăpân, scrie libertatea.ro.
Câinele a apărut pentru prima dată în Euroasia, în urmă cu aproximativ 13.000 de ani. În istoria omenirii, câinele, descendent al lupului cenușiu, este probabil primul animal domesticit și utilizat în vânătoare, muncă și companie. În anul 1993, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogist au reclasificat câinele ca subspecie a lupului, după ce ani la rând a fost considerat descendent al lupului. S-au descoperit rămășite ale unor câini domesticiți în Belgia și Siberia în urmă cu aproximativ 33.000 de ani.
Cel mai cunoscut nume din istorie este al câinelui Hachiko, din Japonia. Patrupedul a rămas în istorie datorită iubirii absolute pentru stăpânul său. Câinele a fost adoptat de când era pui de către stăpânul său, profesorul Ueno Hidesaburo, care i-a oferit dragoste, însă stăpânul moare din cauza unei hemoragii cerebrale. Câinele obișnuia să își aștepte stăpânul în fiecare zi în stația Shibuya și, chiar și după ce stăpânul a murit, Hachiko a continuat să meargă în stație, zi de zi, timp de 10 ani să îl aștepte.
Cei care doresc să își ia un câine care să le protejeze casa și familia, este important să țină cont de câteva criterii și caracteristici ale raselor.
Mulți câini au capacitatea naturală de a acționa ca animale de pază, dar un câine de pază ideal este mare, neînfricat, atletic, alert, loial și foarte receptiv la dresaj. Un câine de pază nu trebuie să fie agresiv, el trebuie să fie foarte loial față de stăpân și familia acestuia, extrem de alert și observant, să fie foarte ascultător și să aibă instincte naturale de protecție, scrie thesprucepets.com. Chiar dacă alegeți o rasă care întrunește aceste caracteristici tot va trebui să dezvoltați trăsăturile câinelui prin antrenamente. Vă prezentăm mai jos zece dintre cele mai bune rase de câine pentru pază
Akita – Este unul dintre cei mai fideli câini pe care îi puteți găsi. Această rasă de câine este curajoasă, mereu alertă și este în mod natural suspectă față de străini. Akita te va proteja în permanență pe tine și familia ta. Este o trăsătură naturală pentru acești câini și vine natural, fără a fi nevoie să fie dresat în acest sens.
Malinois belgian – Intens și activ, nu este o surpriză că Malinoisul belgian este o rasă foarte des folosită de poliție și unități militare K9. Având foarte multă energie, este nevoie ca acești câini să aibă ceva de făcut în permanență. Cu toate că abilitățile sale naturale îl fac un foarte bun câine de pază, este nevoie de o pregătire specializată pentru a-i accentua aceste calități.
Bullmastiff – Această rasă este extrem de loială și curajoasă, dar dimensiunile sale impresionante sunt cele care îi intimidează în special pe intruși. În ciuda aspectului său, rasa este afectuoasă în mod natural cu membrii familiei în care trăiește și este un companion excelent. Bullmastifful este un paznic natural care are nevoie pur și simplu de antrenament pentru a-și consolida instinctele naturale de pază.
Cane Corso – Este o rasă de câine italiană care a fost folosită încă din vremuri istorice drept câine de pază, de război și de vânătoare. Dimensiunea mare, constituția grea și lătratul fac din Cane Corso un câine extrem de eficient în intimidarea infractorilor.
Ciobănesc german – Asemănător Malinoisului belgian, ciobănescul german este o rasă activă care are un sentiment de loialitate profundă față de familia sa. Dresajul este foarte important pentru a face ca acești câini să se concentreze pe sarcinile esențiale, necesare pentru paza proprietății, dar abilitatea sa naturală și dorința de a proteja vor oferi un fundament excelent pentru antrenament.
Doberman – Are o reputație de câine agresiv, dar adevărul este cu totul altul. Crescută pentru a proteja, această rasă este de fapt afectuoasă, docilă și jucăușă atunci când este în preajma familiei sale. Devin alerți în preajma străinilor doar atunci când simt pericolul.
Komondor (ciobănesc maghiar)- Nu vă lăsați păcăliți de aspectul acestor câini. Ei sunt o rasă extrem de puternică și curajoasă, dar în același timp afectuoși cu familia. Totuși, Komondorii sunt rezervați în preajma străinilor și au oi abilitate naturală de a proteja, care poate fi modelată printr-o pregătire atentă.
Rhodesian Ridgeback – Deși este o rasă de vânătoare, Rhodesian Ridgeback dă dovadă de o loialitate față de familie deloc caracteristică acestui tip de câini. Datorită acestei caracteristic este înclinat în mod natural să protejeze, iar cu un dresaj de bază devine un foarte bun câine de pază.
Rottweiler – Rottweiler este o altă rasă care are reputația de câine agresiv. Cu toate acestea, mulți câini din această rasă ezită să reacționeze în fața unor străini atâta timp cât aceștia nu se dovedesc a fi un pericol. Un câine extrem de încăpățânat, Rottweilerul poate deveni un câine de pază excelent atunci când este dresat corespunzător.
Mastiff tibetan – Este considerat câinele de pază perfect. Nimeni nu trece peste acest câine mare, atent, puternic și intimidant. Folosită încă din istorie ca un câine de pază în Tibet, această rasă este prin excelență un paznic. Mastifful tibetan se simte confortabil în preajma familiei, dar tratează cu neîncredere străinii și tinde să-i protejeze teritoriul atunci când se simte amenințat. Deși nu este cea mai afectuoasă rasa, este un câine loial care își va proteja stăpânul și familia.
