În timp ce datele statistice arată că turismul intern și cel receptor a fost în creștere anul trecut, nu vom greși dacă vom spune că Republica Moldova merită să fie vizitată de un număr și mai mare de oameni. Potențialul turistic încă nu este exploatat la justa sa valoare, iar multe obiective, ce pot fi renovate și incluse în circuitul turistic, sunt lăsate în voia sorții.
În reportajul următor vă prezentăm câteva dintre aceste locuri ce merită vizitate măcar o dată în viață. Pornind de la biserica ridicată la comanda țarului Nicolae al II-lea, pe malul Nistrului ori un conac vechi, unde vinul are parfum de epocă, ne-am lovit la fiecare pas de scuza care devine un fir roșu pentru toate eșecurile noastre: nu sunt bani pentru a le restaura.
An de an, moldovenii obișnuiesc să-și petreacă vacanțele departe de casă, prin cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Dar puțini știu că, în Moldova, uneori la distanță de o oră cu mașina, avem adevărate comori, nu prea cunoscute, ce merită vizitate și explorate.
Una dintre acestea se găsește în stânga Nistrului, în satul Pohrebea, raionul Dubăsari. Aici, pe un vârf de deal, se găsește o biserică ridicată între anii 1910-1912 și care poartă hramul „Sf. Alexei”.
Această biserică a fost ridicată la comanda țarului Nicolae al II-lea din dinastia Romanov în speranța că fiul sau se va însănătoși. Legenda spune că anume Rasputin a fost сel ce l-a îndemnat pe țar să ridice 12 biserici ortodoxe, la marginea imperiului rus de atunci, număr care să corespundă apostolilor, pentru ca copilul bolnav să se însănătoșească. Se știe că, numai pentru 7 dintre ele s-a început construcția, dar numai una a fost terminată, cea de la Pohrebea, Dubăsari.
Biserica a fost distrusă de bombardamente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, aceasta a fost folosită în calitate de fortăreață, în timpul bătăliilor acestui război sângeros. Pe pereții bisericii, astăzi pot fi observate urmele ororilor de atunci.
Moș Nicolae Timofei e născut în 1938 în România Mare și își amintește momentele când rușii se războiau cu nemții și ambele tabere loveau fără milă în biserica din sat, aceasta fiind folosită drept avanpost.
„Nemții erau in partea cealaltă de Nistru, era pădure. Dar pe scările astea, erau scări lungi, a intrat un tanc inăuntru și bătea spre nemți încolo. Nemții și-au dat seama de unde bate tancul acela și au început să lovească în biserică”, ne-a povestit un locuitor din Pohrebea, Nicolae Cîntăbine.
Timpul a fost potrivnic acestei biserici, după terminarea războiului fiind închisă de sovietici și transformată în depozit.
„Dupa aceea, au venit oamenii de la colhoz și au început să o repare. Au pus un acoperiș așa deasupra și țineau pâinea în ea. Iată la mijloc acolo era rotund și era acoperit cu lemn, A putrezit lemnul și s-a prăbușit înăuntru, prin anii 60, 70 cam așa. Înăuntru era răsărită, păpușoi, întins asa pe jos. Și ploua înăuntru”.
De aproape un secol, în biserica Sf. Alexei nu mai bat nici clopotele și nu se mai fac nici slujbe. Aceasta își așteaptă restaurarea, în liniște, cu ferestrele si ușile zidite, lăsând copacii să-i crească din crăpăturile pereților. Este singura biserică de acest fel din țară și poate din sud-estul Europei, având pe pereți și crucea Sfântului Andrei, un detaliu rar întâlnit în arhitectura religioasă ortodoxă.
Preotul din localitate are în lucru un proiect pentru restaurarea acestui monument extraordinar de valoros, dar sursele financiare lipsesc cu desăvârșire.
Biserica se află în acest moment în proprietatea Primăriei Coșnița. Funcționarii de aici recunosc, cu seninătate, că nu dispun de sumele necesare pentru reabilitarea acesteia.
Puțin mai la sud, în raionul Căușeni se află satul Leuntea. Ceea ce era odinioară reședința unui militar de seamă, generalul Mihail Poncet, acum prezintă o priveliște jalnică. Un monument de importanță națională, lăsat în paragină la mila vremii și a vremurilor.
„Pământurile acestea erau în proprietatea moșierului Catarji. După războiul cu Napoleon, anul 1812, moșia a fost cumpărată de francezul Poncet. El lupta pentru coaliție, era de partea armatei ruse. Pentru slujba sa, Alexandr (țarul Rusiei) i-a dăruit o parte din pământuri. Pe lângă asta, a cumpărat de a Catarji moșia, pe atunci se chema Leuntea, și a ridicat-o la un alt nivel. A adus aici soiuri de struguri francezi”, a relatat primarul satului Grădinița, Serghei Ivanov.
Conacul este construit în 1817, deasupra unor tuneluri impresionante, care pornesc în mai multe direcții. Aceste beciuri sunt cele mai vechi din Moldova, iar cărămizile folosite de otomani pentru construcția lor au fost aduse de peste hotare, iar în loc de ciment, care nu era încă descoperit, foloseau un amestec de var cu albuș de ou. Acestea au fost folosite de generalul Poncet pe post de beciuri pentru mai mulți ani.
O parte din ele sunt refolosite astăzi de o vinărie din zonă, dar restul așteaptă să fie pus în valoare și restaurat pentru ca turiștii să le descopere secretele ce stau ascunse de mai bine de 200 de ani.
„Clădirea este un conac care a aparținut contelui Poncet. E de la începutul secolului XIX, mai exact este vorba de anii 1812 - 1815. Sub această clădire, se află un tunel. Galeriile subterane datează încă din anul 1500. Pe teritoriul satului Grădinița, sunt patru astfel de tuneluri. Unul se află sub clădirea lui Poncet, alte două subsoluri se află alături și unul este pe teritoriul vinăriei - Leuntea Vin. Toate sunt construite în secolul XIV - XV. Sunt informații că aceste subsoluri sunt cele mai vechi care se află pe teritoriul Republicii Moldova și din sudul Ucrainei”.
În momentul de față, conacul se află într-o stare extrem de avansată de degradare. Necesită reparații urgente și capitale, pentru a nu se pierde și pentru a ocupa un loc important în circuitul turistic național.
„Ca să atragi turiști, trebuie de renovat conacul. Acum e într-o stare avariată, oricând se poate produce o tragedie aici. Acoperișul se prăbușește și multe altele. Ca turiștii să vină aici, trebuie să facem drumul. Ați venit din partea satului Plop Știubei, până la noi sunt circa 60 de kilometri de drum în stare deplorabilă. Din cauza acestui drum, turismul nu se prea dezvoltă. E nevoie de investiții în infrastructură, vedeți în ce stare de află. Aici e nevoie de investiții considerabile. Cred că trebuie să se implice și autoritățile, dar este vorba de o proprietate privată. Am încercat și eu, dar nu funcționează în cazul domeniului privat, fondurile se oferă, în special, instituțiilor publice”.
Autoritățile locale și-ar dori ca acest loc să-și recapete gloria de odinioară, dar sumele necesare pentru reabilitarea conacului și a parcului depășesc posibilitățile reale.
„E nevoie de cel puțin 20 de milioane de lei. E clar că agentul economic nu-și permite asemenea investițiii majore, o soluție ar fi fondurile externe și surse financiare de la stat”.
Locația nu este una fără valoare. Strugurii crescuți aici sunt din soiuri prețioase, din care iese un vin extraordinar. În anul 1823, vinurile de Leuntea luau locuri de frunte la concursuri internaționale petrecute în Sankt Petersburg și Bordeaux.
Proprietarul conacului, cunoscutul vinificator Dumtru Cîssa, spune că are un proiect pentru reabilitarea acestui conac și că ar putea începe lucrările în orice moment.
„- Noi avem un proiect, avem dreptul să reparăm conacul. Avem dreptul, cu acordul Ministerului Culturii, avem toate semnăturile experților și avizele necesare. - Când planificați să începeți reparația? – În orice moment. Se poate și astăzi, mâine ori poimâine”.
Cât despre costurile necesare pentru reabilitare, proprietarul consideră că suma nu este atât de mare precum estimează autoritățile locale.
Ne mutăm spre nord și ajungem în raionul Soroca, într-un defileu de lângă satul Zastînca. Aici, săpat într-o stâncă din calcar, se află un monument de o valoare inestimabilă, cunoscut sub numele de Peștera lui Bechir.
Chiar de la intrarea în acest defileu, ne întâmpină un panou care avertizează turiștii despre pericolul pe care îl reprezintă vizitarea acestei zone.
„Se pare că autoritățile au instalat un panou prin care anunță că intrarea în pesșeră e periculoasă. Într-adevăr, se vede că de sus cad bucăți din stâncă. Aveți grijă totuși, dacă doriți să ajungeți aici”.
„Suntem in raionul Soroca, în rapa lui Bechir, iar în spatele meu, undeva sus, este schitul rupestru numit peștera lui Bechir, care datează de prin secolele 6-8. Nu oricine s-ar incumeta să urce acolo, mie personal îmi este teamă. Urcarea poate fi uloară, dar coborârea pare anevoioasă. Acesta este un monument inclus în registrul monumentelor ocrotite de stat. Așa că, daca doriți să vizitați zona și vă încumetați să urcați până acolo, sunteți liberi să veniți”.
Conform legendei care circulă prin partea locului, în această peşteră, câteva secole în urmă, trăia un călugăr pustnic. În zilele de duminică, acesta apărea în faţa mulţimii adunate în valea defileului şi le citea predici.
„Bechir este numai o istorie târzie a acestei bisericute. Ultimul haiduc, sau ce a fost, care a locuit aici, s-a ascuns aici. El nici nu a folosit-o ca biserică, ci ca să se ascundă. A făcut acolo și un cotlon, ca să se încălzească sau să gătească. Probabil au mai fost și alti locatari ai peșterii. Este o biserică creștină foarte veche, cu o istorie deosebită, dintr-o perioadă paleocreștină, având altarul orientat spre nord”, a relatat cercetătorul științific, Vlad Ghimpu.
În interiorul peșterii, există și un iconostas, pictat pe perete. Aflăm asta datorită imaginilor filmate de o echipă de jurnaliști locali. Din înregistrarea video se observă spațiul interior fiind foarte mic, acesta nu este doar în fața altarului, ci se extinde pe un perete lateral.
„Inchinarea are locuri unde au fost poate desenate, pictate icoane. Este o bisericuță dintre cele mai vechi de la est de Carpați și nu numai la est de Carpati”.
Schitul se află în stare de degradare continuă. Pe pereții exteriori și interiori se observă intervențiile celor care au ajuns aici și au scrijelit tot felul de nume și mesaje pe zidurile din calcar.
„Ea s-a distrus prin secolele 20-21, cand au fost mulți oameni. Halal de noi dacă nu putem aprecia un asemenea monument. Halal de țară asta care timp de peste 20 de ani, nu a întreprins nimic pentru a o proteja, restaura sau pentru a o include în circuitul turistic și de cercetare”.
Autoritățile din Soroca se declară incapabile de a face ceva acolo, ținând cont de faptul că peștera se află într-o arie protejată.
De cealaltă parte, reprezentanții Moldsilva din oraș, structură care deține terenul, consideră că zona respectivă trebuie să rămână în starea actuală. Orice intervenție ar fi contraindicată, existând pericolul de a face mai mult rău.
Cercetatorul științific Vlad Ghimpu consideră că acest monument este unic în lume și ar putea fi inclus în patrimoniul universal.
„Ea trebuie curățată, se poate amenaja o scară de lemn acolo, prin care vizitatorii sî o poate vedea, să se minuneze. Eu vad legătura dintre lumânarea recunoștinței și această biserică, complementară și utilă”.
Un alt loc de vizitat se află în raionul Ungheni. Deși nu poate fi considerat un monument valoros, aici se află o construcție sferică, ce datează din epoca sovietică. Acustica din interiorul acesteia este una care te uimește de la primii pași.
„A fost construită la sfârșitul anilor 70 și se află chiar în drum spre mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie. Curios este că, în interior, acustica este uimitoare. Personal nu am mai întâlnit niciodată așa ceva. Vocea este purtată de ecou și amplificată într-un mod diferit. Cel mai tare se simte atunci când ajungi chiar în mijlocul acestei sfere, aproximativ acolo mă aflu și eu acum. O să încerc să redau din atmosfera acestui ecou”.
Legendele referitoare la acest loc sunt multe și variate. Aici, sovieticii urmăreau avioanele care zburau mai ales dinspre Vest. Cert este că sfera neobişnuită este parte a unui buncăr, rămas nefuncţional de mai bine de 20 de ani. Conform mărturiilor unor oameni care au lucrat aici, oferite pentru o echipă de jurnaliști, se muncea în ture de câte 24 de ore la supravegherea spațiului aerian, fără pauză.
În prezent, accesul în interiorul clădirii nu este restricţionat, dar starea buncărului este deplorabilă şi poate prezenta pericol pentru vizitatori. Potrivit primarului comunei Boghenii Noi, cupola inedită aparține mănăstirii din preajmă.
Cupole similare mai găsim în câteva orașe rusești, un exemplu fiind Dubna, cunoscut ca orașul în care-și are sediul Institutul de Cercetări Nucleare.
Potrivit descrierilor, disponibile pe sursele de internet, sfera este construită exact după modelul celei din Republica Moldova, cu un buncăr unde era ținut inventarul pentru monitorizarea spațiului aerian.
Republica Moldova este cunoscută ca țară cu potențial turistic bogat, dar slab cunoscut. Sunt câteva forme de turism ce pot fi practicate, cum ar fi cel rural, prin care sunt promovate tradițiile și meșteșugurile, dar și turismul vitivinicol, cu zeci de fabrici de vinuri. Cei care vin în Moldova pot descoperi și turismul cultural, fiind identificate 140 de monumente ale patrimoniului. Este în dezvoltare și turismul de sănătate și de frumusețe.
Datele statistice arată că anul trecut, turismul intern și receptor, organizat de agențiile de turism, a fost în creștere cu circa 50 la sută, față de anul 2021, fiind vorba de 150 de mii de oameni. P
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
