Acum 11 ani, opinia publică a fost zguduită de un caz cutremurător. În localitatea Morenii Noi din raionul Ungheni, un accident a curmat viața a 13 oameni, iar alți 37 au fost răniți sau au rămas schilodiți pentru toată viața. Toți erau pasagerii unui autocar, ce făcea o cursă clandestină. Cei rămași în viață și succesorii persoanelor decedate au atacat firma auto în judecată. După atâta timp, familiilor victimelor încă nu li s-a făcut dreptate.
Deși s-au ales cu niște decizii executorii, pentru daune morale, nu pot fi puse în aplicare. Și asta pentru că firma care gestiona ruta respectivă și-a înstrăinat patrimoniul și, oficial, nu are resurse financiare pentru a despăgubi oamenii.
În anul 2012, într-o zi de august, 50 de săteni din Morenii Noi au urcat într-un microbuz, cu o capacitate de doar 17 locuri. Înghesuiți, toţi se grăbeau să ajungă la Ungheni. Pentru unii a fost ultima călătorie, iar pentru alții a însemnat schilodirea pe viață.

În microbuz urcase și Lidia. Găsise un loc liber și s-a așezat. Alături, în picioare, stăteau primarul și soția acestuia. Anume de la ea a răsunat înfiorătorul strigăt: Murim!
„Dacă sincer, nu am înțeles cum s-a întâmplat. În autocar era primarul și soția sa. Eu eram așezată, pe când ei erau în picioare. Femeia spune: „Vom muri!” Îi spun cum să murim? Și când m-am uitat peste geam, am văzut copacii și mi-am dat seama. Mi s-a făcut milă de copii. În spatele meu era fiica, uitasem că și ea era alături, în autobuz. Când m-am trezit, era deja poliția, ambulanța”, ne-a povestit una din victime, Lidia Ivanovna.
Ea nu a murit. A scăpat cu viață. Dar pentru primar și soția lui acesta a fost ultimul drum. La fel și pentru șofer, consătean cu victimele. În total, 13 oameni și-au pierdut viețile printre scaunele și fiarele contorsionate.
Lidia s-a ales cu grad de dizabilitate, dar intervențiile și tratamentul postoperator a presupus cheltuieli financiare, prea costisitoare pentru ea. Femeia a încercat să-l abordeze pe patronul firmei auto, care gestiona cursa. A primit doar reproșuri în schimb.
„I-am spus: „Când ne veți da măcar ceva? Vedeți că am devenit persoană cu dizabilități, nu pot merge”. El mi-a spus că nu este dator cu nimic. „Ce vreți de la mine?”, m-a întrebat și atât. Nu l-am mai întrebat nimic după asta. Întâmplător, la piață, l-am întâlnit, trecea pe alături. Mă întreabă cine sunt. Îi spun că sunt din acel accident. Și el: „Nu vă sunt dator cu nimic. Ce vreți de la mine?”, relatează femeia.
Accidentul i-a luat și viața fiicei ei, care a murit la scurt timp după. Iar peste o perioadă, a decedat și cealaltă fiică. De 11 ani, lacrimile nu-i mai seacă.
Mătușa Ana era și ea în autocarul morții. Stătea așezată pe o banchetă nu departe de șofer.
„S-a defectat sistemul de direcție. Eram în spatele șoferului, lângă fereastră. Femeia de alături de mine a murit. Soția verișorului meu. De la sistemul de direcție. El nu ținea mâinile pe volan. Singur se speriase”, ne-a spus o altă victimă, Ana Beloi.

Partea stângă a corpului a fost afectată cel mai mult: „Trei fracturi deschise la picior. Capul mi-a fost cusut, și mâna, dinții. Toată această parte, stânga, a avut de suferit. Nu-și mai revine piciorul meu, care a fost accidentat. S-a rupt în întregime, trei fracturi deschise”.
După acel accident fatal, pentru ea începuse o altă luptă: de recuperare. A fost și mai este un drum lung, chinuitor și costisitor: „Am stat la spital, trei luni. Cinci operații, la spitalul „Toma Ciorbă” am stat. Accidentul a fost joi, iar salvarea m-a luat la Chișinău duminică. Nimeni nu a venit, nimeni nu a întrebat ce mi s-a întâmplat, cum m-am pomenit în această stare. Cu forțele proprii, m-am pus pe picioare”.
Pornise spre Ungheni și Valentina Filimon. De la șocul puternic, din memorie i s-au șters toate amintirile despre cum s-a produs accidentul: „Mi-amintesc de accident deja când veneam în vale. Soția primarului a spus că nimerim în accident. Eu nu-mi mai amintesc nimic altceva. Mi-am revenit deja în spital, după anestezie și după operație. Picioarele sunt distruse. Cu totul. Eram în spate, după accident. O să-mi scot ciorapii ca să vedeți. Iată acest picior este strâmb”.

Femeile nu cred că șoferul autocarului era beat în acea dimineață. Raportul prezentat în instanță de procurori arăta că ar fi consumat alcool.
„Era vecin. Nu era beat, nu era beat. Era ora 6 dimineața, prima cursă, cum să fie beat. Nici măcar nu consuma alcool. Lucrase și în colhoz, transporta oamenii. Toată viața a fost la volan. Niciodată nu am auzit să fi consumat alcool”.
Gheorghe este un alt pasager din acel autocar. Bărbatul locuiește nu departe de celelalte victime, iar momentele de groază, ce s-au petrecut atunci, sunt deseori aduse în discuție.
„Zburam la vale, a început lumea a răcni și eu i-am spus la femeie: închide ochii că de aici nu mai iese nimeni viu. Când am ajuns în vale, la magazin, era un pod până în drum. Când a ajuns acolo a lovit în acela și i-o rupt și „teaga” aceea și a luat-o drept înainte. Nu avea nici volan că s-a rupt și am ajuns drept în pârâu. El a crezut că poate o să sară în partea cealaltă, dar nu a reușit. Lumea de la magazin vărsa și laptele pe față, să trezească oamenii. Doamne ferește. Eu numai mă gândesc și parcă nu-mi ajunge ceva. Era țeava aia de gaz acolo și a trecut pe lânga ea. Că dacă o lovea, poate muream toți”, a zis Gheorghe Filimon.
„Picioarele amândouă la soție, operații. Și la mână are traumă, tendoanele tăiate. La băiatul meu, călcâiul era tăiat. Pe la spitale de atunci, până în ziua de azi. Medicamente, bani mulți, totul din buzunar”, a relatat soțul uneia dintre victime, Iurie Ursoi.
Pe locul accidentului, a fost ridicată o troiță în memoria celor care au decedat în acea zi neagră.
„Iată așa venea la vale, venea fără frâne, cu viteză. Așa a mers, pe lângă conducta de gaz, până în râpă. A căzut autobuzul și oamenii pe fereastră au fost aruncați. Eu am ajuns aici, erau ambulanțele, erau oameni morți, pe cei vii îi duceau la spital. Iaca cum a fost”, a mai zis Iurie Ursoi.

După mai multe procese de judecată care au adus pe banca acuzaților trei persoane, doar două au fost condamnate la închisoare cu executare - medicul firmei de transport și mecanicul angajat la aceeași companie. Al treilea acuzat, în persoana administratorului firmei, Valentin Percic, a fost achitat. Acest lucru a produs nemulțumire în rândul oamenilor.
Administratorul SRL-ului, Percic Valentin, a fost acuzat în mai multe rânduri de către oameni că a mituit judecătorii și procurorii, pentru ca acesta să scape de răspundere. Acesta s-a apărat de fiecare dată, negând acest fapt.
Am mers să discutăm cu domnul Percic la sediul firmei din orașul Ungheni, dar nu l-am găsit la fața locului.

Am sunat de mai multe ori, dar la numărul de telefon al firmei, afișat pe internet, nu răspunde nimeni.
„Ne aflăm în fața sediului firmei FEODORA SRL, pe strada Vlad Țepeș. Firmă de la care, oamenii care au avut de suferit în accidentul din Morenii Noi de acum 10 ani, ar fi trebuit să primească despăgubiri morale conform unor titluri executorii. Vedem că în spatele meu, totul este închis, nimeni nu este la fața locului și nu am găsit pe nimeni cu care să putem discuta”.
A doua zi am revenit pe numărul personal al domnului Percic Valentin. Iată reacția lui: „Au trecut zece ani de atunci... Nu vreți să mai vorbiți cu mine?”.
Avocatul victimelor a reușit să pună sechestru pe bunurile înstrăinate de către societatea FEODORA SRL, care le-a vândut pentru a nu fi pusă să plătească. Astăzi, această societate nu mai are patrimoniu și nici proprietăți deținute.
„Cel mai șocant pentru mine este faptul că, chiar dacă la insistența autorităților au fost inițiate cauze penale imediat în 2012, acești oameni nu au fost ajutați de către autorități pentru a începe imediat să-și recupereze imediat careva costuri și cheltuieli. Realitățile Moldovei sunt foarte dureroase. Oamenii s-au pomenit în 2021 cu o hotărâre de judecată prin care li se adjudecă niște sume de pagubă morală. Însă firma răspunzătoare a luat și a înstrăinat absolut tot patrimoniul.
Iată ăsta e un punct care șochează. Că în Republica Moldova, după atâta mediatizare a acestui caz, a fost posibil ca autoritățile să nu observe sau să se facă că nu observă că persoana juridică, rapid, pe ascuns, pe parcursul procesului, a înstrăinat tot patrimoniul. Oamenii când au mers la executorul judecătoresc, s-a adeverit că nu le poate fi dat nimic”, a menționat avocatul Artur Macovei.
Cu toate că firma FEODORA nu mai are patrimoniu, oamenii din Ungheni spun că Valentin Percic este cel care deține afacerile în continuare. Bineînțeles, prin intermediul terților.
„- FEODORA lucrează? - Nici nu știu ce companie e asta. - Companie de transport. - Eu știu băieții care lucrează aici, lângă noi e Percic. - El este cu Feodora. - Percic Valentin? - Da. E pe partea cealaltă”.
„- Noi luăm în chirie de la dumnealui, dar el are alt cabinet. - Aici este cabinetul dumnealui da? - Tot spațiul acesta e al dumnealui? - Da, da! Dar el se încuie pe înăuntru. El vine, pleacă, vine, pleacă”.
O parte dintre victime, prin intermediul avocaților, încearcă să recupereze bunurile înstrăinate de SRL-ul care avea în gestiune microbuzul ucigaș.
„Vă spun care e situația acum, după zece ani de la acest caz. Noi am preluat cazul pro bono, pentru că oamenii ăștia nu au primit nimic și cheltuie lunar sute, mii de lei pentru tratamente. Am preluat și încercăm să aducem patrimoniul care a fost înstrăinat unor persoane afiliate, înapoi la FEODORA, pentru ca persoanele care sunt la executor și care ridică mâinile spunând că nu pot face nimic, să poată să execute aceste hotărâri de judecată”, a spus avocatul.
După atâția ani de chin și durere, oamenii își doresc dreptate și nimic altceva.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae