Am făcut popas a fost în gospodăria lui Sergiu Stefanco, un producător de cereale din sud-estul țării și care a devenit cunoscut în timpul recentelor proteste ale fermierilor. Bărbatul are în gestiune peste o mie de hectare, în raionul Căușeni, pe care cultivă, în mare parte, porumb și floarea-soarelui. Exact asta făcea atunci când ne-am dus să discutăm cu el despre cum a început anul agricol pentru gospodăria sa și dacă problemele invocate în timpul protestelor persistă sau au dispărut. Ne-a spus că practic totul a rămas pe vechi, cu aceleași dificultăți financiare. Dar a avut noroc să primească motorină de la Guvernul României, iar datorită acestui fapt, lucrările agricole se desfășoară în forță, deocamdată. Cu toate acestea, planurile de viitor sunt destul de sumbre. Dacă anul se va termina rău, este gata să renunțe la agricultură.
„- Unde vă vedeți dumneavoastră în 3 ani de zile? - Dar nu 3 ani, noi la toamnă dacă... Dacă va fi un an greu, cu prețurile care sunt vehiculate la bursă, noi o să dăm mâinile în jos, nu o să avem ce face. Nu există șanse. Uitați-vă, este luna aprilie, dar vedeți ce temperaturi sunt. Se usucă rapid. Neam grăbit cu semănatul, dacă vine un am secetos, majoritatea pleacă din țară. Eu personal...”
Sergiu Stefanco este un fermier care prelucrează 1200 de hectare de pământ în satul natal, Ucrainca, pe care seamănă cereale. Tot aici, în urmă cu 15 ani, a pus bazele unei ferme de oi. În timpul protestelor fermierilor, care au fost cap de afiș o bună perioadă de timp, și au dus inclusiv la blocarea vămii Leușeni, el a devenit unul dintre liderii acestor manifestații.
„Acesta a fost un gest de disperare, dacă ați urmărit protestele, singura cerință era ca dl prim-ministru, dl Grosu să seteze o întâlnire. Atât trebuia sa facă, dumnealor ne-au ignorat. Noi eram în stradă și în 2020, ne susțineau atunci, erau cu noi. Ce s-a întâmplat când au trecut de partea cealaltă a ușii, nu știu”.
Prins cu munca pe câmpuri, ne-a dat întâlnire chiar în timpul semănatului de primăvară.
„Noi am cerut ca statul să vină să ne susțină, așa cum se face și în țările vecine, chiar și Ucraina. Noi nu ne putem compara cu vecinii noștri. Orice am produce noi, la noi în țară, este mai scump ca la vecinii noștri. Nu putem face concurență, de asta suntem aici. Ne-a bătut și seceta, timp ce patru ani. Anul acesta începutul nu este rău, ne îngrijorează temperaturile bruște. A fost frig, frig, și acum vedeți cum e”.
Exact acum un an, fermierul nu se declara atât de pesimist. Într-un reportaj semnat de Agora, experiența lui Sergiu Stefanco era prezentată drept o istorie pozitivă. Acesta a povestit că a decis să vină acasă, după ce a muncit ani buni în Statele Unite și Irak. Oieritul a început ca o afacere de familie, de la câteva oi procurate, ca acum să numere peste 300 de animale. Spunea, atunci, că și acasă se pot face bani. Mai crede acum același lucru?
„Povestea de succes, știți cum, toți așa o desenează. Am venit cu bani din afară, am primit un grant de la stat, dar când ajungi mai departe, alți bani nu vin, tot ce faci reinvestești, apare seceta, iar băncile măresc dobânda cu 10%, costurile devin mari, dar marfa o vinzi la fel, nu ai cum să reziști. Un an, doi, trei, trăiești, apoi gata”.
În tot acest timp, spune că a rezistat datorită oieritului și din prestarea serviciilor altor agricultori.
„Ca să asiguri, mai întâi trebuie să ai bani. Companiile de asigurare abia anul acesta o să asigure porumbul la seceta. Dar nu va aplica nimeni, pentru ca vor da doar 6 mii de lei, tu investești 15 mii și îți dau 6. Dar tu plătești asigurarea o mie de lei. Da, noi poate și om achita 1000 de lei, dar măcar cheltuielile să ne fie restituite”.
Subvențiile pe care le-a primit în acești ani secetoși au acoperit puțin peste 10 la sută din banii investiți în prelucrarea pământului.
„O persoana mi-a scris în privat, mă acuza de informații false, i-am spus: în 5 ani de zile, gospodăria mea a primit 1,5 milioane de lei subvenții. Ca sa primesc aceste subvenții eu am investit 10 milioane”.
Supărarea fermierului pe Guvern este că producătorii locali nu sunt protejați în fața concurenților din țările vecine.
„Știm să producem, suntem țară agrară. Putem produce a noi acasă. Avem nu departe o companie cu capital străin și zice: cât îți dă Sergiu: 2000 de lei la hectar, noi îți dăm 3000 de lei. Eu nu am așa bani. Mie banca îmi dă cu 12%, iar lui îi dă cu 1%. Pot concura? Acum am o întrebare către Guvern: bani reali în economie vin de la ce producem noi și de la cei din afara țării. Acum, cei care lucrează peste hotare se duc acolo cu totul, își iau și copiii, bani nu trimit ca înainte. Întreb Guvernul: în 2-3 ani, de unde o să plătiți toți bugetarii?”
Nici protestele nu au dat roadele dorite, spune fermierul. Discuțiile cu Guvernul s-au oprit la sfârșitul lunii februarie, atunci când premierul a prezentat grupului de protestatari planul de suport. Printre altele, Dorin Recean anunțase că, în acest an, fondul de subvenționare pentru sectorul agricol constituie 1,6 miliarde de lei, plus granturi de 1,5 miliarde. Iar pentru producătorii de cereale, care au înregistrat pierderi din cauza crizelor din ultimii ani, a fost pus la dispoziție un credit agricol de urgență. Acest lucru înseamnă că întreprinderile micro și mici pot beneficia de credite de până la 500 de mii de lei, cu o garanție de 90% din partea statului.
Fermierul se bucură însă de un singur lucru. În această primăvară, gospodăria sa agricolă a primit motorină de la Guvernul României.
„Eu personal am primit motorină și am ajutat și pe alții. Că așa facem. Noi am primit 15 mii de litri de motorină. 7 mii am dat înapoi, ca am luat pe datorită. Credite - nu, reeșalonări - nu, subvențiile pentru care am insistat, au fost pentru luna martie și atât. Nimic altceva. Niciun suport. - Unde vă vedeți în trei ani? - Noi dacă la toamnă... La ce prețuri se prevăd la piețe, dacă mai e și un an secetos, o să dăm mâinile în jos. Nu există șanse”.
Un reportaj de Constantin Niculae și Veronica Gherbovețchii
Imagini și montaj de Vlad Glinjan
