Rezervația naturală „Prutul de Jos” atrage nu doar turiști. Este un loc bun și pentru cei care vor să dezvolte afaceri, tot în domeniul turismului. Un cuplu, care s-a întors acasă după ce a muncit ani buni peste hotare, a deschis o agropensiune. Aceasta pune la dispoziție doritorilor plimbări cu caii, tururi ghidate prin cele mai impresionante zone din rezervație și excursii cu barca pe Prut.
Lacul Beleu și zona pitorească din jurul acestuia au reîntors acasă doi tineri, ambii plecați de foarte mulți ani din Republica Moldova. Aceștia au decis să-și deschidă aici o afacere în turism, afacere care, după spusele lor, nu este una deloc ieftină și uneori mai mult pierd decât câștigă. Lorina, proprietara agropensiunii, vine dintr-un domeniu de activitate total diferit și anume, cibernetica. Cele mai multe echipamente pentru afacerea lor le cumpără din România, deoarece aici nu se găsesc.
„Cumva, cultura noastră din Republica Moldova nu e adaptată la ciucuri, ținte. Și dacă observați, toate sunt din România și din cauza asta apar aceste elemente. Noi dacă mergem în alte țări, primul loc pe care îl vizităm este un magazin de echitație și cumpărăm valtrapuri, șei, căști, tot ce e uzual. - Dar bănuiesc că ele sunt scumpe. - Da, sunt scumpe. Soțul meu are o glumă, când vii copii din ăștia tineri și zic vrem să facem și noi o afacere, cum merge afacerea? Și le zic da, sigur devii milionar, doar dacă ești miliardar. - Mai mult dai de la tine, da? - Da, exact, dar cum spuneam, dacă ești pasionat de pescuit, nu ai ce să...”, a spus proprietara agropensiunii, Lorina Neagu.
Tinerii nu au procurat din România doar echipamente mici. Când au avut nevoie de o căruță, tot din țara vecină au adus-o.
„- Căruța asta este luată din Brașov, făcută de un pădurar. - Și cum ai trecut cu ea prin vamă? - Am spus bună ziua, am venit și am o căruță. Pentru că a fost manufactură, nu a fost foarte scumpă. Ea a fost inițial concepută pentru a transporta echipament, nu pentru turism. Noi deja am adaptat, am pus scaune, aceste sisteme pentru copii și ea deja poate fi înhămată la un singur cal sau la doi cai, avem oiște, avem tot ce trebuie. Până acum patru-cinci ani, nu aveam în vocabular nici un termen de călărie”.
Cuplul a decis să nu se promoveze pe paginile de socializare și nu își fac publicitate nicăieri. Au lăsat vizitatorii să le ducă numele mai departe, dacă decid că merită.
„Noi avem puțin diferit programul nostru de promovare. Noi nu postăm toată ziua ce facem, nu facem live-uri, nu facem absolut nimic pe partea asta de promovare, pentru că suntem adepții modului ca, turistul când vine el să simtă, pe propria lui piele, să fie fascinat. Nu vrem să vadă totul pe internet și când vine să spună că eu asta am văzut, am văzut cum se țesală calul, cum se piaptănă, cum se înhamă. Vrem ca atunci când vine la noi să spună wow. Promovarea este fie de la om la om, fie cu indicatorul turistic pe care îl avem, la festivaluri participăm. - La ce festivaluri participați? - Festivalurile noastre locale, de asta ne-am luat rulotă pentru transportat caii, ca să putem merge la festivaluri, la cele care sunt în Republica Moldova, deocamdată în Republica Moldova. - Și asta va ajutat? - Da, ne-a ajutat.
De foarte mică am plecat în străinătate, la școală, la liceu, am făcut facultatea, am făcut master și bineînțeles că m-am angajat după master. Provin dintr-un alt domeniu de activitate și anume cibernetică, partea de IT și lucrez de la distanță. După ce mi-am făcut o familie, în perioada pandemiei eram restricționați de faptul că nu puteam ieși afară și copiilor nu puteam să le explicăm că trebuie să stăm mai mult în casă. Am revenit la locul de baștină al soțului, unde avea casa și avea partea asta de view pe care o avem spre rezervație. Și eram noi cu familia, pentru noi. Aveam un cal al nostru și aveam un ATV al nostru cu care, împreună cu familia ieșeam în plimbări, ne umpleam timpul liber”.
Perioada pandemiei a fost cea care le-a dat imboldul de a încerca.
„Prietenii au început să ne telefoneze și să ne dea întrebări dacă pot veni și ei să se plimbe, pentru că toți erau deja atacați, erau săturați de stat în casă și au dorit să vină, pentru că știau că noi avem posibilitatea asta de a ieși în natură. De acolo a început ideea noastră de afacere, ca să zic așa, pentru că veneau deja familiile mai mari și toți își doreau mai mulți cai, mai multe atv-uri, pentru că erau numeroși”.
Și cum nu aveau bani pentru a începe afacerea, Lorina a început să scrie proiecte pentru a obține finanțări.
„Mi-a fost greu la început, pentru că nu știam exact de ce ar trebui să mă agăț sau cum ar trebui să încep. Am început cu scrierea proiectelor pe fonduri europene nerambursabile și ușor, ușor am început să obțin granturi pe care le-am implementat și, mai departe, povestea deja a mers de la sine. Dar pasiunea a fost pe primul loc. Ceea ce ne-a motivat a fost pasiunea, de acolo am plecat și așa ne-am menținut. - Dar ce investiții aveți voi până acum, aici? - N-aș putea să spun o sumă, investiția cea mai mare e cea spirituală. Pentru că suntem foarte atașați de ceea ce facem, de munca noastră. Noi întotdeauna suntem deschiși, facem și cercuri gratuite pentru copii, îi antrenăm, facem pentru copiii fără părinți, pentru diferite centre. Cea mai mare investiție a noastră este cea spirituală, munca și timpul nostru”.
De ceva vreme au construit și spații de cazare. Puține, dar care oferă o priveliște superbă.
„A meritat să vă întoarceți acasă și să faceți tot efortul ăsta? - Dacă există pasiune, nu există... Pentru că ne place munca și suntem tineri, ne permitem, tot spunem că timpul încă ne permite. Dar când faci ceea ce-ți place, tot timpul spui că merită. Iată întrebați un pescar, merită să investești zeci de mii de euro și să nu prinzi nici un pește? Și atunci el o să spună că da. Adică nici nu se discută, da”.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
