O instanță din Moscova i-a ordonat colonelului în retragere Vladimir Kvachkov, singurul ofițer rus condamnat pentru „instigare la rebeliune armată” în istoria modernă a țării, să se prezinte la locul său de reședință și i-a interzis să participe la evenimente publice. Însă el este de negăsit, potrivit TASS, citată de HotNews.
Instanța a notat în motivarea deciziei că Kvachkov nu s-a prezentat în sala de judecată în timpul audierilor, deși la reședința sa au fost trimise mai multe înștiințări oficiale și că avocatul său spune că în prezent „nu se cunoaște” unde se află acesta deoarece a plecat „într-o excursie”.
Judecătorul de caz a dispus restrângerea libertăților civile ale lui Kvachkov, inclusiv aceea de a participa la evenimente publice, până în februarie 2027, „pentru a satisface solicitarea administrativă a Ministerului Afacerilor Interne al Rusiei”.
Instanța i-a ordonat colonelului în retragere să se prezinte de două ori pe lună la reședința oficială sau locul în care își are domiciliul real pentru a putea fi audiat de organele ministerului rus de interne.
Avocatul colonelului pensionar a calificat drept „nelegale” „pretențiile” ministerului și solicitase instanței să le respingă, menționând că hotărâri anterioare în acest sens au fost deja atacate la Curtea de Casație de la Moscova.
Cine este colonelul rus Vladimir Kvachkov
Acum în vârstă de 75 de ani, Kvachkov este un fost ofițer de informații și colonel al Spețnaz, trupele cu destinație specială din cadrul GRU, Directoratul Principal de Informații al Rusiei.
El este cunoscut în Rusia pentru că a fost inculpat pentru tentativa de asasinare în 2005 a lui Anatoli Ciubais, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai președintelui Vladimir Putin.
Deși s-a pensionat din cadrul GRU în 1998, el a continuat să activeze în cadrul ministerului rus al apărării, unde a fost cercetător la Centrul pentru Cercetări Militare și Strategice.
În 1999, după primul bombardament al Yugoslaviei de către NATO, el i-a prezentat președintelui Slobodan Miloșevic un plan pentru un „război alternativ” asimetric împotriva unui inamic mult mai puternic. Miloșevic a lăudat planul său, însă nu l-a pus în aplicare de teama unei escaladări cu Occidentul.
