Solstițiul de iarnă 2024 are loc pe 21 decembrie, la ora 11.21, iar din acest punct durata zilei începe să crească timp de șase luni, până la solstițiul de vară. Ziua ține sub nouă ore, iar noaptea are peste 15 ore. Ce făceau oamenii din vechime în această perioadă a anului? Ce planete se pot vedea pe cerul nopții în aceste zile?
Solstițiul de iarnă 2024, câteva cifre
În ultimii patru ani, solstițiul de iarnă a fost pe 21 decembrie, cu excepția anului trecut, când a fost pe data de 22. În ziua solstițiului, Soarele va răsări cu câteva minute înainte de ora 8.00 şi va apune în jurul orei 16.30.
În 2025, solstițiul va fi tot pe 21 decembrie, la ora 17.03, scrie pe pagina Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.
Deși normal este ca vremea să fie rece în această perioadă, în ultimii ani au fost câteva cazuri în care temperaturile au depășit 15 grade C în zonele de deal și de câmpie, culminând și cu temperaturi de 20 grade C. Astfel de zile anormal de calde au fost în 2015 și 2019. Prognoza ANM indică pentru data de 21 decembrie, maxime cuprinse între 0 și 9 grade C.
Procesiuni și un cult al Soarelui
Populațiile din vechime țineau multe sărbători în preajma solstițiului, chiar dacă nu aveau așa de multe cunoștințe de astronomie precum are omenirea în prezent.
Erau procesiuni în locurile considerate sfinte, se țineau festinuri cu mâncare, băutură și ritualuri magico-religioase. Oamenii sărbătoreau faptul că ziua începea să crească, mai ales după luni întregi de frig și de întuneric, în condițiile în care era scump să iluminezi casele cu lumânări sau opaițe. Aceste sărbători erau un mod grozav de a rupe monotonia.
Cultul Soarelui era extrem de important pentru oamenii din vechime.
Celții țineau ospețe uriașe cu mâncare, băutură și focuri întreținute prin arderea multor trunchiuri de copac, în cinstea faptului că zilele începeau să devină tot mai lungi, după solstițiu.
Ce planete și stele se pot vedea seara pe cer în aceste zile
Seara se vede planeta Venus, care apune la ora 20:10. Saturn și Jupiter se află deja pe cer când se face noapte. Marte răsare la ora 19:20. Venus se vede seara, începând cu ora 17, înspre sud-vest, direcția în care a apus Soarele. Planeta se vede ca o stea foarte strălucitoare pe fundalul cerului destul de aproape de orizont. Se poate vedea până pe la ora 20, când apune. Se află în constelația Capricornus.
Imediat cum se face seară (în jurul orei 17) se vede și Saturn, care la acea oră se află deja înspre sud. Nu este foarte strălucitor și nu se vede foarte sus pe cer, dar nu pâlpâie și asta o deosebește de o stea. Planeta rămâne pe cer până la ora 22:50.
Dar ce stele putem vedea dacă privim constelațiile?
Cea mai strălucitoare stea din Perseus se numește Mirfak (alpha Persei) și se poate identifica ușor ca steaua strălucitoare de sub W-ul format de stelele din Cassiopeia. A doua stea ca strălucire din Perseus se numește Algol (Ochiul diavolului), o stea a cărei strălucire variază în timp, din cauza acoperirii reciproce a două stele. Locul unde se află Algol reprezintă poziția capului Meduzei, monstrul decapitat de Perseus. Mai multe puteți citi pe calendarul astronomic publicat de Observatorul din București.
Solstițiul de iarnă 2024 – Explicații astronomice
Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datelor de 21 și 22 decembrie. Începând de la această dată, până la 22 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.
La această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). În emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia.
Iarna meteorologică începe teoretic la 1 decembrie, iar începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă. El este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui.
Axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximație) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33′ față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.
La momentul solstițiului de iarnă Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27′ sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.
La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el „urcă” – ținând cont de latitudinea medie a tării noastre, de 45° – la numai 21° față de orizont.
