Termenul „agent străin” poate părea o formulare tehnică, dar în funcție de locul în care este rostit, capătă sensuri radical diferite. În timp ce în SUA, desemnează în mod legal activități transparente, în Rusia a devenit o armă politică, folosită pentru a stigmatiza vocile critice. Deși Moscova își justifică legislația prin existența unor modele occidentale, în practică, diferențele sunt profunde și revelatoare.
În 1938, Statele Unite au adoptat legea agenților străini cu scopul de a combate propaganda ideologiilor extremiste. Deși a suferit numeroase modificări de-a lungul anilor, legea este încă în vigoare, având în prezent ca principal obiectiv transparentizarea activităților de lobby. În 2012, Federația Rusă și-a introdus propria versiune a acestei legi, justificând măsura prin existența unor reglementări similare pe plan internațional.
„Dumneavoastră ați amintit despre legea agenților străini, dar aceasta nu este invenția noastră. Aceasta a fost adoptată în anii 30 în SUA. Și ea este mult mai dură/strictă decât la noi”, declara în 2021 președintele Federației Ruse, Vladimir Putin.
Deși au denumiri similare, cele două legi sunt fundamental diferite: ca mod de aplicare, scop, concept și percepție publică. De pildă, în Occident, termenul „agent străin” este asociat preponderent cu activitățile de lobby, pe când în Europa Centrală și de Est evocă ideea de spionaj în slujba unei puteri străine.
„În Statele Unite ale Americii, unde există o tradiție a activității de lobby, agent și tot ce înseamnă agent și tradiția această se referă la Marea Britanie și alte state, care țin de acest sistem de drept anglo-saxon, înseamnă reprezentantul unui guvern sau cineva care promovează interesele unui guvern și lucrurile acestea cumva sunt mult mai transparente. Dacă vorbim despre o lege a agenților străini undeva mai departe de Vestul, de Occident, vorbim mai ales de conotații negative, de ceva ce încearcă să ne apere guvernul pe noi muritorii de acești agenți străini, care vezi doamne vor să ne distrugă din interior. Deci percepția este diferită, statutul juridic este diferit, modul în care funcționează aceste proceduri sunt absolut diferite”, a explicat pentru „ALO, TV8”, analistul politic, Marin Gherman.
Diferențele sunt vizibile și în partea practică a legii. De exemplu, în SUA autoritățile trebuie să demonstreze că există o legătură directă între banii primiți de agentul străin și comanda clientului. Acest aspect este extrem de important, deoarece în prim-plan este cine a făcut comanda, nu cine a execut-o. În schimb, în Rusia totul este mult mai simplu: oricine primește bani de peste hotare, chiar și o rublă, poate fi considerat agent străin.
O altă diferență importantă este modalitatea de stabilire a agentului străin. În Statele Unite, acesta trebuie să înștiințeze singur despre activitatea sa, ori departamentul de Justiție transmite o notificare, însoțită de o serie de acte potențialului agent, solicitându-i să se înregistreze în Registrul Agenților Străini. Astfel, entitatea este înștiințată prealabil și îi este prezentată nota de fundamentare a solicitării. În Rusia procedura este are un caracter unilateral, ministerul de justiție stabilește singur cine este agent străin, fără a prezenta dovezi și fără a trimite notificări.
„Statele Unite ale Americii are o tradiție de transparențizare a procesului decizional. Adică, dacă eu vreau să promovez interesele Republicii Moldova pe lângă Congresul American, eu găsesc niște reprezentanți numiți lobby, îi plătesc și aceste lucruri sunt transparente sunt achitate impozitele. Lucrurile funcționează foarte simplu, transparent. În Rusia, legea aceasta a fost transformată într-o unealtă de persecutare, de sancționare și pedepsire a celor care vor să facă orice tip de activități fără aprobarea guvernului. Adică a fost transformată o inițiativă legislativă dintr-una de transparentizare a actului decizional într-o inițiativă de a lua sub control guvernamental tot ce se scrie, se spune, se finanțează pe teritoriul Federației Ruse”, a punctat Marin Gherman.
Modul distinct al aplicării legii se transpune chiar în listele agenților străini din cele două țări. În versiunea americană, lista poate fi filtrată după diverse criterii, iar pentru fiecare entitate există documente publice disponibile, dovadă a unei transparențe depline. În schimb, în varianta rusească nu găsim nimic similar. Mai mult, lista din Rusia include ONG-uri, instituții media, artiști, jurnaliști și alte voci critice la adresa regimului lui Vladimir Putin.
Având în vedere toate aceste aspecte și caracterul regimului de la Moscova, devine evident că legea privind agenții străini este folosită ca un instrument de răfuială politică și ca o etichetă de respingere menită să discrediteze opoziția rusă și tot ce vine din exterior.
