Duminica Tomii este prima duminică după Paște și cea care încheie Săptămâna Luminată. Această zi, care în 2025 pică pe 27 aprilie, este una cu o semnificație aparte pentru creștinii ortodocși și de ea sunt legate mai multe tradiții și superstiții populare.
Ce înseamnă Duminica Tomii – semnificație Duminica
Tomii face parte din perioada Paștelui, Învierea lui Iisus Hristos fiind cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin. Credincioșii celebrează învierea lui Iisus Hristos din morți, evenimentul central al credinței creștine. Învierea lui Iisus este considerată temelia credinței creștine și promisiunea vieții veșnice pentru cei care cred în El.
Duminica Tomii este o zi profunde semnificații și tradiții. La biserici se săvârșește slujba Utreniei. Prima duminică după Paşte este, așadar, dedicată Apostolului Toma în calendarul ortodox. Ziua poartă numele de Duminica Tomii și marchează momentul în care Iisus se arată Apostolilor, printre care și Toma „Necredinciosul”. Din punct de vedere religios, în ziua prăznuirii apostolului Toma, Iisus s-a arătat ucenicilor pentru a doua oară după Înviere.
Deoarece Toma nu credea în Înviere, Iisus l-a îndemnat pe Toma Necredinciosul, așa cum avea să-i rămână numele, să-i atingă semnele de pe corp cu care rămăsese în urma răstignirii. Acesta este momentul în care apostolul Toma crede în Iisus și în apartenența sa divină. După ce Toma vede rănile lui Iisus, el își mărturisește credința, exclamând: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
Tradiții și superstiții în Duminica Tomii
Duminica Tomii este, așadar, o zi cu profunde semnificații și încărcată de tradiții. Oamenii merg la biserică, unde aduc ouă roșii și colaci pentru ca preoții să le sfințească. Tradiția spune că după sfințirea acestora, ele se așază în coșuri, alături de lumânări aprinse, și sunt lăsate să plutească pe cursul unor ape curgătoare, pentru a ajunge la sufletele morților. Așadar, Duminica Tomei este una dedicată celor trecuți în neființă. Mai ales că a doua zi, după Duminica Tomii se sărbătorește Paștele Blajinilor, cunoscut și sub numele de Paștele Morților.
Prin toate practicile acestor zile, în credința populară se spune că sufletele morților pot fi eliberate de păcate grele, săvârșite în timpul vieții. În Banat, femeile dau pomeni pe ape curate, curgătoare, pentru slobozirea sufletelor răposaților. Bătrânele caselor înroșesc ouăle în ajunul sărbătorii, iar copiii adună ramuri fragede de alun sau de salcie, din care împletesc mici coșulețe.
Paștele Blajinilor, prima luni după Duminica Tomii
În credința populară, Paștele Blajinilor se sărbătorește în lunea după Duminica Tomii. Paştele Blajinilor este „Paştele morţilor“, singura zi în care se face pomenirea tuturor morţilor la cimitir. Femeile cu copiii vin la cimitir și curăță buruienile uscate de pe morminte, la cele mai vechi le adună țărână și le orânduiesc frumos. Unii credincioși răsădesc pe morminte liliac, stânjenei sau alte flori. Femeile, mai ales, au grijă și de cei străini morți sau găsiți morți, despre care știu că nu au pe nimeni să-i pomenească; le adună și lor țărână la morminte și le pun flori. Acasă, se roșesc iarăși ouă, pentru „Blajini”.
Blajinii, oameni blânzi și pașnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunțați că a sosit Paștele de către oameni, care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroșitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască). În credințele populare, se crede că în Lunea Morților sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei și date de pomană. Astfel, oamenii își imaginau că pot petrece Paștele cu moșii și strămoșii „aici”, prin venirea spiritelor morților când se deschid mormintele și cerurile la Joimari sau separat, oamenii – „aici” și Blajinii – „acolo”, dar cu alimente și băutura expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici”.
