Svetlana Carahan a plecat din Republica Moldova în 2009 și s-a stabilit în România, unde a pornit de la zero. În cadrul unei ediții speciale „Întreabă Ghețu în diasporă” de la TV8, aceasta ne-a povestit că de la o masă improvizată în apartament, cu fiica în brațe, a ajuns să conducă un atelier de croitorie, iar creațiile ei sunt comandate în diferite colțuri ale lumii, iar printre clientele sale se numără și celebra interpretă de muzică populară, Irina Loghin.
Svetlana a părăsit Republica Moldova în 2009, la scurt timp după tulburările politice din Chișinău. A venit în România cu dorința de a-și schimba viața, fără un plan clar, dar cu multă voință.
„Eu am venit neștiut aici, nu am făcut asta de la început. Am lucrat și la magazin, și la bancă și în piață am lucrat. Ideea asta mi-a venit atunci când l-am întâlnit pe soțul meu în 2013, spre 2014. Eu muncind atât de mult, am avut și două joburi odată, deci era foarte, foarte greu, soțul meu a zis: „gata, stai acasă, te odihnești”. Și după i-am zis, nu pot, eu sunt moldoveancă, am stat șase luni, ai am zis că trebuie să fac ceva”, își amintește femeia.
Primii pași i-a făcut timid, croind paltoane și blănuri, pe o masă de acasă, cu fiica în brațe. Pasiunea adevărată a început după nașterea fiicei sale, Iasmin, care a devenit și sursa principală de inspirație:
„Am plâns, m-am supărat, dar nu am renunțat niciodată (...) Inspirația îmi vine în primul rând de la fiica mea, de la dragostea ei, că de la ea practic a pornit și mai am, cred că am eu acolo o sămânță în mine care nu mă lasă să stau degeaba, îmi dă impulsuri de creativitate. Eu când bag foarfeca în material, eu atunci crez, să știți, adică îmi vine pe loc, nu fac ceva schițe neapărat, nu, atunci pe loc crez”.
Astăzi, creațiile ei ajung în toată Europa și chiar în America. Cele mai multe comenzi vin din Franța, Italia și Germania, acolo unde trăiesc comunități mari de românce.
În atelierul Svetlanei se creează rochii elegante, costume tradiționale stilizate și piese unice care îmbină moștenirea moldovenească cu cea românească.
„Astăzi creez tot ce ține de moda feminină, tot ce ține de stilul feminin, tot ce ține de îmbrăcăminte de exterior, de interior, orice. Eu nu îmbrac doar doamnele, eu încerc să îmbrac sufletul, inima, ca doamnele să se simtă bine și deja de 11 ani fac acest lucru și tot mergem sus”, a menționat Svetlana.
Printre clientele ei se numără și artiști, precum Irina Loghin, care poartă de doi ani creațiile semnate de Svetlana Carahan.
„I-am făcut și vestă cu blană, și costum, rochie cu vestă tradițională. I-am mai făcut niște sacouri, niște bluzițe. Noi coasem, dar ea ne spune anecdote”, povestește femeia.
Costumele sunt lucrate doar din materiale naturale – in, bumbac, dantelă autentică – pentru că, spune ea, „la o cusătură manuală nu poți pune ceva sintetic”.
„Am un prosop care are o vechime între 50 de ani și 80 de ani, e cusut manual și este dintr-un sunduc de la o bunică și a ajuns la mine, iar noi le dăm aici a doua viață, aici.
Și realizăm din ei bluze, costume tradiționale stilizate, fote, cămăși și tot ce ține de tradiționalul românesc, combinat cu cel moldovenesc. Aici avem un costum tradițional stilizat, complet, cu fotă față, fotă spate, brâu, jupă și rochie tip ie, care are mânie cele largi, la fel ca ia românească, moldovenească. Este cusută din pânză de in, detaliile sunt foarte importante, că la o astfel de cusătură manuală nu poți să-i pui ceva sintetic, trebuie să pui numai natural și avem aici dantele de bumbac”, a explicat Svetlana Carahan.
Atelierul are șapte angajați – cinci croitorese, Svetlana și soțul ei. Două dintre doamne sunt refugiate din Ucraina:
„Fără dumnealor nu am fi reușit. Ca și orice om, poate să fie cât de bun, cât de talentat, dacă nu are o echipă bună în spate, care să meargă umăr-umăr cu el, nu reușește. Din România și din Ucraina am nimerit două doamne de Ucraina care ne înțelegem extraordinar de bine. Au fugit atunci de război și de atunci, deja de trei ani și ceva sunt la mine. Sunt sub aripile noastre”.
Pe lângă atelier, Svetlana Carahan face parte și dintr-o rețea a femeilor de afaceri basarabence din România.
„Suntem foarte unite, pentru că e vorba de fondatoarele clubului de afaceri basarabencelor din România, așa se numește. Ele cumva ne stimulează, ne adună, că noi fiecare suntem cu treburile noastre. Ei, ele nu. Hai să facem, să adunăm, să strângem, să dăm, să facem”, spune femeia.
Deși și-a construit un viitor în România, gândul o poartă adesea spre Cimișlia, la sunducul bunicii plin cu țesături și ciorapi de lână.
„Știu că făcea lână și ne făcea nouă acei vestiți ciorapi din lână, care îmi purtam toată iarna. Deci toate gândurile mele duc cam atunci la bunica și la sunducul ei”, a spus femeia.
Revine în Moldova de 3-4 ori pe an, alături de familie: „Noi am plecat din Republica Moldova, dar n-am uitat să ne întoarcem. Asta e foarte important și o să ne întoarcem tot timpul cu drag acasă”.
Își trăiește viața mai mult în România, însă rămâne implicată în realitățile din Republica Moldova:
„Vom merge la vot, desigur. Aici îndemn pe toată lumea să meargă la vot. Problema este că Moldova e împărțită practic în două: cei care au ales să plece în partea europeană și cei care au ales partea Rusiei”.
