Pe 28 noiembrie începe Postul Crăciunului pentru creștinii ortodocși de stil vechi. Timp de 40 de zile, credincioșii renunță la carne, lapte și ouă și consumă în principal mâncăruri de origine vegetală. Postul nu înseamnă doar schimbarea meniului, ci este văzut ca o perioadă de curățire sufletească, rugăciune și pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.
Postul Crăciunului, numit și Postul Nașterii Domnului, este unul dintre cele patru posturi mari de peste an și le amintește oamenilor de așteptarea venirii lui Iisus. De-a lungul timpului, în jurul acestei perioade s-au strâns numeroase obiceiuri și superstiții, mai ales în mediul rural.
Ce NU se poate în Postul Crăciunului
Din punct de vedere alimentar, regulile sunt clare: nu se consumă carne de niciun fel, produse lactate, ouă și produse care le conțin, nu se folosește unt, untură sau alte grăsimi de origine animală.
În unele zile considerate mai aspre, mai ales miercurea, vinerea sau în ajunuri, credincioșii care țin postul strict evită și uleiul sau alcoolul.
Postul are însă și o dimensiune morală. Biserica îi îndeamnă pe oameni să renunțe la: certuri, răzbunări, vorbe grele și bârfe; excese -- petreceri zgomotoase, beții, distracții exagerate; obiceiuri care îndepărtează de rugăciune și de viața de familie.
Cu alte cuvinte, nu este vorba doar de „ce pui în farfurie”, ci și de cum te porți cu cei din jur.
În anumite zile din post, în special sâmbăta, duminica și la unele sărbători, calendarul bisericesc prevede dezlegare la pește, vin și ulei, iar masa devine mai bogată.
Vremea din perioada Postului este privită, în tradiția populară, și ca un semn pentru lunile care urmează: dacă nu e foarte aspră, se spune că primăvara va aduce ploi bune pentru câmp.
Sărbători cu semn special în timpul postului
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (4 decembrie) este una dintre sărbătorile cu încărcătură simbolică puternică. Tradiția spune că în această zi „se deschide cerul, vorbesc vitele și îi aud doar cei curați la suflet”.
Credincioșii dau de pomană pentru cei înecați și pentru cei care au murit fără lumină, aprind lumânări și ung ușile și ferestrele cu usturoi, ca protecție, pentru că „încep să lucreze fermecătoarele”.
Se mai spune că, dacă în această zi este senin și soare, vara va fi secetoasă, iar dacă ninge, iarna va fi grea.
Ajunul Sfântului Andrei (12 decembrie) este cunoscut în popor și ca „Noaptea strigoilor”. Atunci, ușile și ferestrele casei sunt unse cu usturoi pentru a alunga strigoii, iar vitele sunt apărate cu mac și sare. Nu se mătură prin casă, de teamă să nu fie „chemat” lupul, și se fac numeroase „vrăji” de dragoste, noroc și aflarea ursitului.
Dacă în noaptea de Sfântul Andrei este lună plină și cer senin, oamenii spun că iarna va fi călduroasă. Dacă cerul este acoperit, ninge sau plouă, se zice că zăpezile vor fi mari.
De Sfântul Andrei, în unele zone se mănâncă mâncăruri cu usturoi, nu se piaptănă părul, nu se pronunță numele lupului și nu se împrumută nimic din casă. Fetele fac vrăji de dragoste sau pentru întoarcerea obiectelor furate ori pierdute. Un alt obicei este punerea unei crenguțe de măr în apă: dacă aceasta înflorește până la Sfântul Vasile, anul viitor va fi roditor.
De Sfântul Nicolae (19 decembrie), considerat protector al copiilor, al femeilor și al corăbierilor, tradiția populară spune că, dacă până atunci nu a nins, iarna va fi lungă și grea. Tot în jurul acestei zile se leagă imaginea Moșului care aduce daruri – sau, în lipsa cumințeniei, o nuielușă.
Superstiții și obiceiuri populare în perioada postului
Tradiția populară păstrează numeroase credințe legate de noroc, vreme și rodul anului:
Fetele nemăritate care vor să-și afle ursitul adună, în fiecare zi a postului, câte o surcină – o ramură de brad. În Ajunul Crăciunului, fierb crupe fără sare și le lasă pe masă. Se crede că, în noaptea aceea, umbra ursitorului vine „la masă” și își arată chipul.
În unele sate, fetele bat pernele ca să „trezească norocul” și să atragă pețitori.
Gospodarii privesc și la „semnele din curte”: dacă pieptul găinii tăiate este gras, iarna va fi lungă și grea, cu multă zăpadă; dacă este slab, iarna va fi mai blândă, iar vara – mai roditoare.
Alte superstiții legate de casă și gospodărie spun că după Lăsatul Secului, oalele se așază cu gura în jos, pentru a ține paguba și boala departe. La începutul postului, vesela se spală cu cenușă sau leșie, pentru a îndepărta orice urmă de carne sau grăsime și pentru a începe postul „curat”.
Ajunul Crăciunului - zi de post aspru
Ultima zi a Postului Nașterii Domnului, ajunul Crăciunului, este de obicei zi de post mai aspru decât celelalte: mulți credincioși nu mănâncă nimic până după-amiază, iar în alte zone se mănâncă abia la răsăritul Luceafărului de seară, care amintește de steaua ce a vestit magilor Nașterea Domnului.
Postul Crăciunului durează șase săptămâni și îi pregătește pe credincioși pentru marea sărbătoare a Nașterii lui Iisus Hristos. Semnificația lui merge până în Vechiul Testament: patriarhi și drepți precum Noe, Moise și David sunt înfățișați postind și rugându-se îndelung, așteptând venirea lui Mesia, cerând iertarea păcatelor și ajutor în misiunea lor de conducere a poporului ales.
