În spatele uniformelor impecabile și al curajului pe care îl arată la fiecare intervenție, salvatorii IGSU poartă povești pe care puțini le pot duce. Cei care ajung primii acolo unde alții fug sunt și cei care văd cele mai cumplite tragedii. Iar unele imagini, ne-au mărturisit câțiva dintre ei, rămân în memorie ani la rând, ca niște coșmaruri din care e greu să te trezești, oricât de puternic ai fi. Ce îi ajută să meargă mai departe și care sunt cazurile care i-au marcat pe viață, aflați din reportajul ce urmează.
De peste două decenii, Ghenadie Gavriliță îmbracă zilnic uniforma de salvator al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. În cei douăzeci de ani de activitate, salvatorul a fost martor la situații care îl bântuie și astăzi.
Ghenadie Gavriliță, salvator IGSU:„Au fost cazuri când am salvat persoane care erau amenințate cu cuțitul și am pătruns prin geam și am salvat o domnișoară, era acolo un om în vârstă care o amenința cu cuțitul. Dacă vorbim despre accidente rutiere, îmi aduc aminte, cu foarte mulți ani în urmă, o persoană a fost scoasă din mașină și a rămas fără picioare, dar a rămas în viață.”
Momentul în care a intervenit într-o localitate grav afectată de inundații rămâne și acum viu în memoria bărbatului.
„Chiar după ce s-au terminat toate inundațiile, mai aveam vise, mă trezeam noaptea, mi se părea că vine un val cu apă și îmi aranjam pantalonii din nou, să nu se ude marginea la pantaloni”, a menționat salvatorul IGSU, Ghenadie Gavriliță.
Pentru paramedicul SMURD, Alina Vicol fiecare intervenție este o lecție dură despre fragilitatea vieții. Cel mai tare, femeia este afectată de cazurile în care sunt vizați copiii:
„Părinții erau în față, copiii în spate, pe bancheta din spate, mama nu era în stare gravă, tatăl un pic iar copiii stăteau așa speriați și la fel m-a marcat, pentru o greșeală a părinților, rămân sechele copiilor”.
Femeia spune că momentul pe care nu-l va uita niciodată este o tragedie produsă acum câțiva ani care a lovit o tânără mireasă chiar în ziua nunții sale:
„Se duceau la nuntă rudele care au făcut accident rutier, părinții miresei, ambii au decedat pe loc. Atunci pe moment m-am gândit că într-o zi așa frumoasă poate avea o altă întorsătură, adică se poate întâmpla și așa ceva în viață”.
Iar Victor Căldare care este salvator de șapte ani, ne-a spus că fiecare intervenție este stresantă, însă unele depășesc orice pregătire psihologică.
„- A fost un caz, când ajungând la fața locului în accident, la descarcerare erau colegi de-ai noștri implicați în accident. - Cum moral ați trecut? - Greu, dar deja nu ai ce să schimbi. Ei erau decedați? - Da”.
Alteori, durerea vine din neputință, atunci când viețile nu mai pot fi salvate:
„- Ne-am dus, am stins incendiul și la final, când să verificăm mașina, o persoană era arsă în interior. - Voi nu știați? - Da, nu știam, am simțit miros și am luminat cu lanterna și am văzut că persoana deja este arsă”.
În spatele acestor povești, o echipă întreagă de psihologi încearcă să vindece traumele și să-i ajute pe salvatori să treacă mai ușor peste ele. Crina Vicol este una dintre ei.
„Momentele care ne afectează pe noi cel mai mult, pentru că nu putem să spunem că rămânem total neafectați pentru că suntem oameni, avem viață personală, sunt situațiile în care sunt decese de copiii, mai ales pentru cei care au acasă copiii și dacă mai este și similar ca vârstă, atunci afectează încă mai mult”, a explicat psihologa IGSU, Crina Vicol.
Fiecare discuție purtată în biroul psihologului are scopul de a susține pompierii și a-i ajuta să meargă mai departe.
„Nu este o misiune deloc ușoară dar pe cât este de dificilă, pe atât este, zic eu nobilă, interesantă și deosebită pentru că în spatele fiecărui salvator și pompier, în spatele fiecărei uniforme sunt oameni”, spune psihologa.
