Odată cu scăderea temperaturilor, simțim că ne crește pofta de mâncare, mai ales de preparate calde și sățioase. Explicația este una cât se poate de logică: corpul are nevoie de mai multă energie pentru a-și menține temperatura, iar acest proces numit termoreglare face ca metabolismul să se accelereze și, odată cu el, și apetitul.
Studii sintetizate de National Center for Biotechnology Information arată că, la frig, organismul consumă mai multă energie pentru a produce căldură, însă nu toți oamenii reacționează la fel: unele cercetări au arătat că, deși consumul energetic crește, participanții nu mâncau neapărat mai mult, potrivit br.de.
La acest proces contribuie și așa-numita grăsime brună, un tip de țesut care funcționează ca o centrală termică naturală și începe să ardă calorii când simțim frigul. De aceea, în sezonul rece apar mai des poftele alimentare.
Foamea de iarnă pornește din creier. Când afară este frig, creierul „crede” că avem nevoie de mai multă energie ca să ne încălzim și ne trimite imediat semnalul: „mănâncă ceva!”. La animale, s-a demonstrat clar că, odată cu scăderea temperaturii, în creier se activează zone care le fac să caute hrană. La oameni, lucrurile sunt mai complicate, dar efectul este aproape același: frigul ne stimulează pofta de mâncare.
Un alt motiv este lipsa de lumină. Zilele scurte și întunecate scad nivelul de serotonină - hormonul care ne influențează starea de spirit și apetitul. Când serotonina scade, crește pofta de carbohidrați, iar pastele, pâinea sau dulciurile devin mai tentante, pentru că oferă temporar o stare de bine.
La toate acestea se adaugă și componenta psihologică. Evolutiv, a fost cândva util ca organismul să își facă rezerve pentru iarnă, iar corpul nu și-a uitat complet vechile programe. În plus, sezonul rece este pentru mulți și perioada în care mâncărurile „grele” sunt asociate cu confortul și siguranța, iar mesele bogate cu familia sau prietenii sunt văzute ca momente de liniște și apropiere.
