Astăzi, 31 decembrie, se împlinesc 136 de ani de la trecerea în neființă a lui Ion Creangă, scriitorul care ne-a adus aproape de copilărie, familie și tradiții. Poveștile sale, precum „Punguța cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Fata babei și fata moșneagului”, „Capra cu trei iezi” sau „Amintiri din copilărie”, rămân relevante și astăzi, continuând să încânte generații întregi. Născut la Humulești, pe 1 martie 1837, Ion Creangă nu a fost doar un mare prozator, ci și teolog și politician.
Dincolo de operele celebre, există și câteva aspecte mai puțin cunoscute despre viața și activitatea lui Ion Creangă:
Cine-i Ion Ștefănescu
La început, acesta era numele scriitorului, dar ulterior și-a schimbat numele în Creangă, după numele mamei.
Autorul unuia din primele abecedare
Ion Creangă este autorul unuia dintre primele abecedare, care a apărut în anul 1867, a fost intitulat „Metodă nouă de scriere și citire” și a fost apreciat în acele vremuri în Moldova.
Un mare gurmand
Sportul său preferat era să mănânce. Acesta putea mânca la o masă zeci de feluri de mâncare, slăbiciunea sa principală fiind dulciurile, în mod expres specialitatea românească poale-n brâu. În adolescență, îi facea curte unei fete de preot, deoarece aceasta îi dădea mere și colivă.
A fost preot pentru o scurtă perioadă și s-a căsătorit cu o minoră
Mama sa era o fire foarte credincioasă, iar dorința sa principală era ca Ion Creangă să devină preot. Acesta a urmat Școala de Popi de la Socola, însă nu era deloc încântat de această idee. Cu toate astea, el și-a urmat acest drum și pentru a deveni preot, s-a însurat cu o fată în vârstă de 15 ani. Chiar dacă intențiile sale au fost bune în preoție, nu l-a ținut mult. Clericii au fost deranjați de caracterul său rebel, Creangă fiind adeptul teatrului, vânătorii sau a deciziilor impulsive.
Războiul cu socrul său
Din anumite considerente, Creangă a început un război cu socrul său. Acesta l-a pârât pe bătrân la Mitropolie, pentru că l-a folosit în gospodărie în mod excesiv, fie ca dascăl, fie la diverse munci, iar pe deasupra, scriitorul susținea și că socrul său l-a păcălit când i-a oferit zestrea. Ba mai mult, tatăl Ilenei a încercat să-l și sugrume pe scriitor. Astfel, Ion este determinat să fugă de acesta, alături de soția sa și de fiul lor la Iași, însă lucrurile nu rezistă.
A fost părăsit pentru un călugăr și ar fi avut și un copil din flori
A avut un copil cu Ileana, pe Constantin, însă căsnicia lor nu a mers prea bine. Astfel, Ileana decide să-i părăsească pe amândoi și îl lasă pe tânărul scriitor în voia sorții alături de fiul său. Ea a ales să fugă de ei pentru un călugăr pe care abia îl cunoscuse. Se zvonește că Ion Creangă a avut un copil din flori cu o călugăriță, maica Evghenia Costache. Din idila lor s-ar fi născut Valeriu, un băiat care a trăit doar 15 ani.
Ion Creangă, un tată bun și traficant de tutun?
Cu toate că rămăsese singur și nu avea un venit suficient pentru a-l întreține pe fiul său, Ion Creangă a făcut tot posibilul ca celui mic să nu-i lipsească nimic. Astfel, scriitorul s-a angajat să predea limba germană într-o școală, iar în paralel ar fi făcut trafic de tutun.
Cel mai bun prieten
S-a spus că, după ce s-au cunoscut, nimeni „nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu”. Cei doi s-au cunoscut chiar înainte ca acesta din urmă să plece la Viena pentru a-și termina studiile, însă prietenia lor a fost puternică și de durată. Moartea prematură a poetului i-a provocat o tristețe atât de apăsătoare lui Creangă încât, la scurt timp, s-a stins și el din viață.
Epilepsia și moartea violentă
Moștenită de la mama sa, Ion Creangă a suferit de aceeași boală cruntă, anume epilepsia. Această maladie i-a adus chiar și sfârșitul, avânt o moarte violentă, care l-a chinuit destul de mult pe scriitor. Creangă își dă sufletul în tutungeria pe care o frecventa, chiar în noaptea de Anul Nou.
Cele mai cunoscute opere scrise de Ion Creangă
Povești de Ion Creangă
- Capra cu trei iezi (1875);
- Dănilă Prepeleac (1876);
- Fata babei și fata moșneagului (1877);
- Făt Frumos, fiul iepei (1877);
- Povestea lui Harap-Alb (1877);
- Ivan Turbincă (1878);
- Povestea lui Ionică cel prost (1877);
- Povestea lui Stan-Pățitul (1877);
- Povestea porcului (1876);
- Povestea poveștilor (1877-1878);
- Povestea unui om leneș (1878);
- Punguța cu doi bani (1875);
- Soacra cu trei nurori (1875).
Povestiri scrise de Creangă
- Acul și barosul (1874);
- Cinci pâini (1883);
- Inul și cămeșa (1874);
- Ion Roată și Cuza-Vodă (1882);
- Moș Ion Roată și Unirea (1880);
- Păcală (1880);
- Prostia omenească (1874);
- Ursul păcălit de vulpe (1880).
Nuvele de Ion Creangă
- Moș Nichifor Coțcariul (1877);
- Popa Duhul (1879);
- Romane autobiografice;
- Amintiri din copilărie (1879);
- Fragment de autobiografie.
Scrisori – Scrisori de familie
- Către Gheorghe Creangă;
- Către Zaheiul Creangă;
- Către Ecaterina Vartic;
- Către Elena Creangă-Chiței.
Scrisori către prieteni
- Către Mihai Eminescu;
- Către Vasile Conta;
- Către Alexandru C. Cuza;
- Către Nicolae Gane;
- Către Mihail Kogălniceanu;
- Către Titu Maiorescu;
- Către Iacob Negruzzi;
- Către Ioan Slavici;
- Către Victor Zaharovschi.
Citate celebre de Ion Creangă
- „Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.” (scrisori).
- „Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greşelile unii altora” („Întâmpinare la critică domnului Nădejde”, 1881).
- „Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puţini suie, mulţi coboară, unul macină la moară” („Povestea lui Harap-Alb”,1877).
- „N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta” (anecdotă).
- „Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”.
- „Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în școală, ba nici în spitale” („Păcală”,1880).
- „Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.”(„Amintiri din copilărie”,1879).
- „Din cărţi culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare!”(„Amintiri din copilărie”, 1879)
- „Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi că de când sunt niciodată n-am fost! („Amintiri din copilărie”, 1879).
- „Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi…(„Moş Nichifor coţcariul”, 1880).
