În fiecare an, pe 1 aprilie, în multe țări este marcată Ziua Internațională a Păcălelilor, asociată cu farse, glume și surprize făcute prietenilor, apropiaților sau colegilor. Deși pentru unii este doar un prilej de amuzament, sărbătoarea are în multe locuri tradiții vechi, simboluri aparte și chiar reguli nescrise care s-au păstrat de-a lungul timpului.
Originea exactă a acestei zile nu este clar stabilită. Unele surse o leagă de epoca medievală, când ar fi existat, pe 28 decembrie, o „zi a nebunilor”, iar altele trimit în Antichitate, la festivalul roman Hilaria, sărbătorit pe 25 martie, scrie rador. Printre primele referiri scrise apare o poveste atribuită lui Geoffrey Chaucer, din anul 1392, despre un cocoș păcălit de o vulpe pe 1 aprilie. Alte surse invocă un poem flamand din 1539, în care un boier își trimite servitorul după lucruri inexistente chiar în această zi.
Un moment des invocat în istoria Zilei Păcălelilor este anul 1564, în Franța, când începutul anului a fost mutat de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Cei care au continuat să marcheze Anul Nou după vechiul calendar au devenit ținta farselor și au fost numiți „Poisson d’Avril” – adică „pește de aprilie”, expresie rămasă până astăzi în tradiția franceză. Alte explicații spun că obiceiul păcălelilor ar veni din vechile ritualuri de început de an, când lumea simbolic intra într-o perioadă de haos, urmată de restabilirea ordinii.
O altă atestare importantă datează din 1686, când John Aubrey menționa „Ziua sfântă a păcălelilor” pe 1 aprilie, în Germania și în alte locuri. Din secolul al XVIII-lea, englezii au început la rândul lor să sărbătorească April Fools’ Day, preluând obiceiul și adaptându-l în cultura lor.
1 aprilie în lume
În jurul acestei zile s-au format, în timp, mai multe credințe și superstiții. În unele țări, precum Noua Zeelandă, Marea Britanie, Australia sau Africa de Sud, se spune că glumele trebuie făcute doar până la prânz, iar cine păcălește după această oră va avea ghinion. Există și credința că cei care nu acceptă o farsă cu umor ar avea, la rândul lor, ghinion. În alte locuri s-a păstrat ideea că o fată frumoasă care reușește să păcălească un bărbat ar trebui măcar să-i devină prietenă, iar cei născuți pe 1 aprilie ar avea noroc în viață.
În Franța și Belgia, cel păcălit este asociat cu „poisson d’avril”, iar obiceiul spune că i se lipește pe spate un pește din hârtie. În Italia există o tradiție asemănătoare, numită „pesce d’aprile”. În Scoția, ziua este cunoscută drept „Hunt the Gowk Day”, iar sărbătoarea poate dura chiar două zile. În Danemarca și Suedia, 1 aprilie este ziua farselor, însă există și o zi separată a glumelor pe 1 mai. În Japonia, 1 aprilie este descrisă drept „ziua păpușilor” sau „Ziua bucuriei celor mici”, fiind marcată prin daruri oferite copiilor.
În Iran, 1 aprilie este asociată cu sărbătoarea Sezdah Bedar, considerată de unele surse una dintre cele mai vechi tradiții de acest fel din lume, cu origini datând din anul 536 î.Hr. Totuși, aici accentul nu cade neapărat pe păcăleli, ci mai degrabă pe petreceri în aer liber, jocuri, bună dispoziție și ritualuri simbolice, cum ar fi aruncarea verdeții în apă curgătoare pentru alungarea bolii sau a ghinionului.
În România, Ziua Păcălelilor este marcată încă din secolul al XIX-lea și este însoțită de credințe populare legate de noroc, fertilitate și căsătorie. Tot în spațiul românesc, tradiția farselor este pusă și în legătură cu personajele bine cunoscute din folclor, precum Păcală, Tândală, Dănilă Prepeleac sau Stan Pățitul.
Păcăleli celebre
De-a lungul timpului, această zi a devenit și un teren fertil pentru farse celebre, unele intrate în istorie. Printre cele mai cunoscute se numără o știre din 1993, potrivit căreia primăria orașului Köln ar fi impus o limită de viteză de 6 km/h pentru cei care fac jogging, ca să nu deranjeze veverițele aflate în perioada de împerechere.
În 1957, BBC a difuzat imagini despre o recoltă bogată de spaghete în Elveția, iar unii telespectatori au întrebat de unde pot cumpăra „puieți” de spaghete.
Tot BBC a fost autorul altor farse memorabile. În 1976, astronomul Patrick Moore a anunțat la radio că un fenomen cosmic rar ar urma să reducă temporar gravitația pe Pământ și i-a îndemnat pe oameni să sară la ora exactă pentru a simți că plutesc. După momentul anunțat, sute de ascultători au susținut că au simțit efectul.
În 1980, același post a anunțat că Big Ben va fi înlocuit cu un ceas electronic, iar reacțiile publicului au fost atât de puternice încât unii oameni au întrebat chiar de unde ar putea cumpăra bucăți din vechiul mecanism.
În 1940, Institutul Franklin din Philadelphia a publicat un anunț despre „sfârșitul lumii”, iar informația a fost preluată de radio, provocând panică până când astronomii au infirmat-o.
În 1962, în Suedia, un expert TV le-a spus oamenilor că pot vedea imagini color la televizorul alb-negru dacă pun pe ecran o pereche de colanți. În 1998, Burger King a anunțat lansarea unui burger special pentru stângaci, iar în același an a circulat și o farsă despre intenția statului Alabama de a schimba valoarea numărului Pi din 3,14159 în 3.
În anii mai recenți, marile companii și instituții au continuat tradiția. Google a lansat mai multe farse de 1 aprilie, inclusiv un joc Pokémon pe hărțile sale și un „Google Gnome”, descris drept companion pentru exterior. Ikea a anunțat, în 2011, un scaun pentru câini, iar în 2013, o publicație britanică scria că Palatul Buckingham ar închiria un apartament regal cu 10.000 de lire pe noapte. În Franța, căile ferate au afișat odată rute fictive, iar în Australia, o companie aeriană a anunțat că va include căței în echipajul de bord.
