Sănătatea mentală este tot mai prezentă pe agenda publică, iar din iunie 2026, în Moldova urmează să intre în vigoare legea care reglementează profesia de psiholog. Dar legea nu șterge automat rușinea, frica sau miturile care îi țin pe oameni departe de ajutor. Despre cum alegem un specialist, ce se întâmplă la prima ședință și când ar trebui să cerem sprijin am discutat cu Emilia Vorobiov, psiholog cu peste cinci ani de experiență. Potrivit acesteia, terapia nu înseamnă „sfaturi”, ci un proces prin care omul este ajutat să-și înțeleagă mai bine emoțiile, relațiile și deciziile.
„Ne este frică să nu fim considerați nebuni”
Una dintre cele mai mari frici rămâne stigmatizarea. Potrivit Emiliei Vorobiov, încă există percepția că, dacă mergi la psiholog, înseamnă automat că ai o tulburare psihică gravă. Această asociere îi face pe mulți să evite ajutorul, de teamă să nu fie judecați.
„Ne este frică să nu fim considerați nebuni. Dar ideea e că la psiholog ajung oamenii nu doar cu anumite diagnoze”, spune psihologa.
Specialista precizează că, în cazul unor diagnostice clinice, psihologul sau psihoterapeutul poate lucra în colaborare cu psihiatrul, mai ales atunci când este nevoie și de tratament medicamentos. Însă majoritatea oamenilor ajung la psiholog și pentru probleme de viață obișnuite: conflicte în familie, dificultăți în relații, alegerea unei profesii, perioade de tristețe, melancolie sau nevoia de a fi ascultați de cineva neutru.
„Avem nevoie de o persoană care să poată obiectiv să analizeze situația și să ne ajute ca noi să găsim soluția. Dar nu să ne spună că, da, experiența mea e așa, fă și tu. Nu. Hai să vedem cum pentru tine e bine”, explică Emilia Vorobiov.
Psihologul nu decide în locul tău
Un alt mit este că psihologul hotărăște ce trebuie să faci cu viața ta. Psihologa spune că unii oameni se tem că, dacă merg la terapie pentru probleme de familie sau de cuplu, specialistul le va spune direct să rupă anumite relații. În realitate, un psiholog nu trebuie să dea indicații de tipul „desparte-te” sau „împacă-te”.
„Psihologul nu dă sfaturi, el ajută ca tu să găsești pentru tine soluția cea mai bună”, subliniază specialista.
De ce ne este rușine să spunem că mergem la terapie
Rușinea de a spune familiei sau prietenilor că mergi la psiholog este, la rândul ei, frecventă. Emilia Vorobiov spune că oamenii nu sunt obligați să vorbească despre terapie cu cei apropiați, pentru că este un subiect intim. Totuși, frica de judecată vine adesea din reacții precum: „noi ne-am descurcat fără terapie”, „cheltui bani degeaba” sau „de ce nu-mi spui mie, dar îi spui psihologului?”.
„Cumva când ei ne impun sentimentul ăsta de vinovăție de ce nu le spunem lor, dar psihologului. Păi pentru că noi avem dreptul la ceva intim.”, spune psihologa.
Terapia nu distruge relații, dar le poate schimba
Printre cele mai răspândite prejudecăți este și aceea că terapia ar distruge relațiile. Emilia Vorobiov admite că relațiile se pot schimba, dar nu neapărat în sens negativ. Uneori, omul învață să pună limite, să iasă din relații care îi fac rău sau să comunice mai sănătos. De cele mai multe ori, spune ea, schimbarea duce la relații mai bune.
Oamenii din jur pot observa aceste schimbări și pot reacționa cu nedumerire, mai ales dacă până atunci persoana accepta lucruri care îi făceau rău sau nu își exprima limitele. Însă, potrivit specialistei, tocmai aceste schimbări pot face relațiile mai clare și mai sănătoase.
„A cere ajutor nu înseamnă slăbiciune”
Un alt mit este că a merge la psiholog înseamnă că ești slab. Psihologa susține contrariul: este nevoie de curaj pentru ca o persoană să recunoască faptul că se confruntă cu dificultăți și vrea să le rezolve.
„A merge la psiholog înseamnă că ești slab. Din contra, e o doză foarte mare de curaj să vii și să spui că eu mă confrunt cu problemele acestea și eu vreau să le rezolv. Slăbiciunea aici deloc nu are treabă”, afirmă Emilia Vorobiov.
Specialista combate și ideea că psihologul „doar ascultă și primește bani”. Potrivit ei, terapia presupune metode de lucru, obiective, exerciții și uneori teme pentru acasă. Procesul nu se reduce la o simplă descărcare emoțională, ci implică muncă din partea clientului.
De cele mai multe ori, oamenii ajung la psiholog abia în situații de criză. Uneori, impulsul vine după un ultimatum din partea partenerului sau după ce relațiile de familie, de cuplu ori profesionale devin greu de gestionat. Alteori, oamenii vin pentru autocunoaștere, pentru că vor să înțeleagă mai bine cine sunt și de ce reacționează într-un anumit fel.
„Așteptăm până la ultimul moment. Ca și în medicină, din păcate, asta este o problemă în societatea noastră, care, de fapt, denotă ceea că noi nu ne valorificăm. Credem că nu contează. Deși la medic oamenii totuși ajung mai repede decât la psiholog, pentru că e ceva, de exemplu, vizibil - rană, o tăietură. Dar dacă ne doare în interior, nu mă mai duc eu cu anii să mă verific”, spune psihologa.
Semnele care ar trebui să ne pună pe gânduri
Semnele că o persoană ar avea nevoie de ajutor pot fi schimbările bruște sau persistente de comportament: izolarea, lipsa de energie, pierderea interesului pentru activități care înainte aduceau bucurie, conflictele repetate, iritabilitatea sau sentimentul că nu mai poate gestiona singură ceea ce trăiește.
Uneori, stresul sau anxietatea se pot manifesta și fizic, prin dureri de cap, oboseală sau alte stări pentru care investigațiile medicale nu găsesc o cauză clară. Ajutorul specializat poate fi necesar și în perioade de doliu, divorț, dificultăți de parenting, probleme de cuplu sau atunci când apar simptome asociate unor tulburări psihice.
În cazurile clinice, subliniază Emilia Vorobiov, este importantă colaborarea dintre psiholog, psihoterapeut și psihiatru.
Psiholog, psihoterapeut sau psihiatru?
Psihologul are studii de licență și masterat în psihologie și poate lucra cu situații care nu necesită intervenții clinice de lungă durată, cum ar fi ghidarea în carieră, comunicarea sau conflictele de familie.
Psihoterapeutul are, pe lângă aceste studii, o formare suplimentară de minimum trei ani într-o anumită orientare terapeutică și poate lucra pe termen mai lung, cu situații mai complexe. Psihiatrul este medic, a absolvit medicina și poate prescrie tratament medicamentos.
„Atât psihologul, cât și psihoterapeutul n-au voie să prescrie medicamente”, precizează Emilia Vorobiov.
Potrivit ei, în cazul unor tulburări precum depresia, doar tratamentul medicamentos sau doar terapia pot să nu fie suficiente. De multe ori, cele mai bune rezultate apar atunci când există colaborare între specialiști, iar omul primește sprijin atât pentru partea biologică, cât și pentru modul de gândire, comportament și stil de viață.
Prima ședință: mai multă cunoaștere, mai puțină presiune
Prima ședință la psiholog este, de obicei, una de cunoaștere. Clientul povestește atât cât se simte confortabil: cine este, cu ce se ocupă, ce statut familial are, ce relații importante există în viața lui și care este motivul pentru care a venit. Specialistul începe să construiască o anamneză, adică o mică biografie, apoi discută cu persoana despre scopurile terapiei.
„Omul stabilește care sunt ale lui scopuri. Și deja psihoterapeutul asta fixează și este întrebat omul din nou, cu ce ai vrea să începem?”, explică psihologa.
Durata terapiei depinde de problema cu care vine persoana. Uneori, poate fi vorba de câteva ședințe, de exemplu pentru ghidare în carieră. Alteori, procesul poate dura mai mult, mai ales când este vorba despre relații, traume, tipare vechi sau dificultăți emoționale complexe. O ședință durează, în mod obișnuit, între 50 de minute și o oră.
Terapia nu trebuie să te facă dependent
Emilia Vorobiov respinge mitul potrivit căruia terapia creează dependență. Un specialist responsabil, spune ea, nu urmărește să țină clientul blocat în terapie, ci să-l ajute să devină mai autonom.
„Un psiholog calificat, psihoterapeut calificat, el nu are ca scop să-l facă pe client dependent, dar din contra, să-l facă independent”, afirmă specialista.
Pentru prima vizită nu este nevoie de o pregătire specială. Psihologa spune că, de cele mai multe ori, este suficient ca persoana să vină. Totuși, cei care simt nevoia de ordine își pot nota subiectele care îi apasă, întrebările la care caută răspunsuri și obiectivele pe care ar vrea să le atingă.
Confidențialitatea are reguli clare
Un alt aspect important este confidențialitatea. Informațiile discutate în cabinet trebuie să rămână între client și specialist. Există însă excepții în situații grave, atunci când persoana reprezintă un pericol pentru sine sau pentru alții, ori când este vorba despre infracțiuni comise sau planificate. În aceste cazuri, specialistul are obligația să anunțe autoritățile competente.
Când terapia începe să funcționeze
Semnele că terapia începe să ajute pot fi subtile la început: omul are mai multă energie, reușește să facă lucruri pe care le-a amânat, iese la plimbare, mănâncă mai bine, comunică mai calm sau începe să se bucure de activități simple.
„E atunci când omul începe să primească plăcere din viață fără să schimbi ceva radical”, spune Emilia Vorobiov.
Rezultatele depind și de scopul fiecărei persoane. Pentru cineva, progresul poate însemna o relație mai bună cu părinții. Pentru altcineva, poate însemna curajul de a cere o mărire de salariu, de a propune un proiect, de a demisiona sau de a reacționa mai sănătos la critică.
Cât costă o ședință la psiholog în Moldova
În Republica Moldova, costul unei ședințe variază în funcție de formarea specialistului, experiență, chiria cabinetului sau format - offline ori online. Potrivit Emiliei Vorobiov, o ședință la un psihoterapeut bun poate costa, în medie, între 500 și 800 de lei. Tarifele care trec de 100 de euro pe ședință ar fi exagerate, a adăugat ea.
Cum verificăm dacă specialistul este calificat
Alegerea specialistului potrivit este una dintre cele mai importante etape. Psihologa recomandă ca oamenii să nu se rușineze să întrebe ce studii are psihologul, ce universitate a absolvit și să ceară, dacă simt nevoia, confirmarea diplomelor. La fel de important este ca specialistul să fie în supervizare și în terapie personală.
Supervizarea înseamnă că psihologul discută anumite cazuri, cu respectarea confidențialității, cu un specialist mai experimentat, pentru a se asigura că lucrează corect și responsabil.
Un semnal de alarmă este atunci când persoana se simte judecată, ridiculizată, vinovată sau presată să ia o anumită decizie. Un psiholog calificat nu ar trebui să râdă de client, să-l certe, să-i impună soluții sau să recomande metode fără bază științifică. De asemenea, orice gest invaziv sau lipsit de respect ar trebui privit cu seriozitate.
„Oamenii au dreptul să ceară ajutor”
Emilia Vorobiov spune că oamenii care simt că au nevoie de sprijin nu ar trebui să se compare cu alții și nici să creadă că a cere ajutor este un act de egoism:
„Eu vreau să le spun oamenilor că ei sunt valoroși și că ei au dreptul să ceară ajutor. Ei au voie să fie vulnerabili și să caute sprijinul pentru vulnerabilitatea lor. Atunci când ei asta o să facă și o să primească, în schimb, atenție, grijă, ghidare, asta o să le crească starea de bine”.
Potrivit specialistei, terapia nu este despre rușine, ci despre grijă față de sine. Iar pentru unii oameni, primul pas poate fi tocmai cel mai greu: să accepte că nu trebuie să treacă singuri prin tot ce îi apasă.
