Este un muzician desăvârșit și un adevărat om orchestră. Tudor Ungureanu, lăutarul de la Strășeni care a adunat o colecție rară de instrumente muzicale care poartă ecoul timpului. Unele au peste 100 de ani, iar fiecare ascunde o poveste ce merită ascultată.
Muzeul „La vatra cobzarului” a luat naștere de la o orgă bisericească, dăruită artistului. Tudor Ungureanu poate cânta la fiecare instrument dând viață întregii colecții. La fel de deosebit este și începutul său în lumea muzicii.
„1805, Washington, când am văzut-o zic, dă-mi te rog părinte orga aceasta să o am acasă. Primarul de la Flămânzi mi-a dăruit o cobză de 200 de ani”, își amintește instrumentistul.
Instrumentul la care cântă cu foc este cavalul din lemn de soc. A învățat de la marele folclorist Andrei Tamazlâcaru:„Dumnezeu a vrut să fiu într-o grupă cu Ileana Osoianu, nu avea cine ținea clopoțeii la imprimarea baladei „Miorița” pentru Bratislava. Și iată-ne cu Victor Dubenco, Victor Butnaru, eu cu clopoțeii și Ileana Osoianu, acesta a fost nucleul pentru tălăncuța în anii 80.”
Recent, muzeul a fost vizitat de un grup de turiști din Italia, care au rămas profund impresionați de un instrument unic: „Dacă toată lumea ne știe prin „Ciocârlia”, acest instrument eu l-am botezat prin ciocârlanul.”
Instrumentele muzicale din muzeu nu sunt simple exponate, pentru Tudor Ungureanu, păstrează amintiri. O armonică i-a rămas de la fratele tatălui său, care a trecut prin ororile celui de al Doilea Război Mondial: „De la această armonică la 4 ani, am început a cânta.”
Colecția de chitare vine din mai multe țări, fiecare a fost restaurată cu grijă. Amintirile lui Tudor Ungureanu sunt păstrate în instrumentele pe care le-a expus.
„Cântam prin clasa a treia, cu 3 corzi, nici nu știam că există cu 7. Le-am acordat la urehe și cântam seara, la Căpriana”, își amintește muzicianul.
