Ia va rămâne mereu simbolul identității noastre. Puțini însă cunosc câtă muncă este depusă în realizarea unei astfel de capodopere. Echipa Bine Bine Show a mers în atelierul Elenei Lupașcu, meșter popular, pentru a descoperi povestea din spatele acestor piese autentice.
Elena Lupașcu creează de 16 ani ii lucrate manual, după ce anterior realiza seturi de brodat. Fiecare piesă este confecționată până în trei luni și se diferențiază prin ornamentele și combinațiile de culori specifice fiecărei zone.
„Cămașa autentică străveche spune o istorie a unei femei care o poartă sau bărbat. Spune o istorie a comunității, cu ce se ocupă, îndeletniciri.”
Ia nu era doar un obiect vestimentar, ci o construcție cu semnificații și reguli transmise din generație în generație.
„O mânecă de la cămașa autentică are trei părți. Partea de sus trebuie să corescupnde unei palme a femeii, plus degetul arătător ridicat în sus. Altița e făcută aparte, ea pe urmă se unea cu partea de jos a mânecii iar banda cu figuri geometrice reprezintă pământul, ea se încrețea, pentru că partea de jos e mai lată decât altița și atunci ea era adusă la aceeași mărime ca altița. Aici avem râurile, avem pomul vieții, care poate fi interpretat în sute de variante și mai avem boboci de flori.”
Nicio ie nu era cusută la întâmplare. Culorile și ornamentele dezvăluiau vârsta și statutul social al femeii.
„Culorile la cămăși, trebuie să cunoaștem că în trecut fetele necăsătorite foloseau la brodare culori deschide, mai ochioase, pentru că atrăgeau atenția. Cu trecerea în vârstă, nevestele așezate la casă treceau la culori mai temperate, închise”
Dincolo de frumusețea ei, cămașa tradițională avea și o semnificație profundă în viața strămoșilor.
„Când plecau din această lume, erau îmbrăcate în cămașă tradițională, care nu era îmbrăcată niciodată, era nouă.”
