Un lac care, odinoară, era loc de plimbare și relaxare se stinge încet, sub ochii tuturor. De la o lună la alta, iazul de lângă Porțile Orașului este tot mai sufocat de vegetație și deșeuri, iar apa și-a schimbat culoarea. În urmă cu două luni vă arătam primele semne ale degradării. Astăzi am revenit și am găsit o situație și mai gravă: luciul apei este aproape complet acoperit, iar peștii și rațele supraviețuiesc cu greu. Din mai și până în prezent, responsabilii așa și nu au găsit resurse pentru curața apa.
„În urmă cu două luni, trăgeam un semnal de alarmă despre starea acestui lac. Astăzi, revenim și descoperim că situația nu doar că nu s-a îmbunătățit, ci s-a agravat vizibil. Vegetația a acoperit o mare parte din suprafața apei, în unele locuri culoarea acesteia s-a schimbat, iar deșeurile continuă să se adune pe maluri. Ceea ce se întâmplă aici nu mai este doar o problemă de aspect, ci dovada clară că acest ecosistem se stinge sub ochii noștri”.
Comparând imaginile filmate în luna mai cu cele surprinse acum, diferența este evidentă. În doar câteva luni, apa, care atunci era limpede, a căpătat o nuanță verzuie, iar vegetația s-a extins de câteva ori, acoperind o mare parte din suprafața lacului.
Astăzi, rațele care trăiesc aici sunt nevoite să înoate printre întinderi de vegetație deasă, într-un ecosistem aflat într-o degradare tot mai accentuată. Nici peștii nu scapă de poluare. Înoată cu greu printre deșeuri - ambalaje, sticle de plastic și chiar o anvelopă abandonată în iaz.
Pe malurile lacului era liniște. Am întâlnit doar o familie ieșită la plimbare, care spune că își amintește vremurile în care zona era un loc de agrement, iar oamenii veneau aici să se relaxeze. Astăzi, spun ei, nici măcar să treci pe lângă lac nu mai este o plăcere.
„În trecut era curat, oamenii se scăldau, dar acum de mulți ani totul este foarte rău. Noi ne plimbăm pentru că este aproape de casă, pur și simplu să te plimbi aici e bine, dar nu foarte aproape de lac”.
Femeia ne-a spus că, în urmă cu doar câțiva ani, pe malurile lacului puteai vedea pescari și oameni care veneau să prindă raci. Acum, însă, este convinsă că ceea ce mai trăiește în această apă nu mai poate fi consumat în siguranță:
„În trecut veneau aici pentru a prinde raci, cred că și pește, nu știu dacă reușeau să prindă sau nu, dar acum nu cred că este posibil să prindă ceva aici, sau dacă prind, nu cred că este posibil să mănânci”.
Lacul aflat în apropierea Porților Orașului se află pe teritoriul Muzeului Satului, parte a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, un muzeu în aer liber care se întinde pe aproximativ 150 de hectare. Șeful Direcției „Muzeul Satului”, Mihai Andrieș, ne-a spus că în bugetul muzeului nu există suficiente resurse financiare pentru curăța lacul.
„Noi ne-am adresat inclusiv la primărie, la pretură și am primit răspuns că nu este în gestiunea lor și respectiv, ei nu pot să aloce bani pentru sursa dată. Noi în cadrul muzeului, vă dați seama, muzeul nu are alocați bani anual, adică nu a fost problema asta și nu au fost alocați bani. Ca să fie alocați bani la muzeu pentru această problemă trebuie la următoarea solicitare către bugetul de stat să solicităm chestia asta, ca să ni se aloce bani. Vă dați seama, se curăță total iazul, aici este vorba despre o sumă considerabilă care din bugetul muzeului nu are de unde să fie”, a declarat șeful direcției „Muzeul Satului”, Mihai Andrieș.
Pe lângă problema vegetației, administrația muzeului încearcă să găsească soluții și pentru nivelul tot mai scăzut al apei. Lacul nu este alimentat de izvoare, ci doar din precipitații și dintr-o sursă care, între timp, a secat.
„Unica ce noi acum încercăm să negociem cu un antreprenor este să facem lucrările de terasare a terenului și la următoarele ploi să vină cât mai multă apă. Deci, la asta acum lucrăm și am identificat pe cineva care poate să ne ajute pe segmentul dat, chiar așteptăm o ofertă ca să ne dăm seama despre ce sumă este vorba”, a menționat șeful direcției „Muzeul Satului”, Mihai Andrieș.
Din acest lac sunt alimentate cu apă Grădina Zoologică și sistemele de irigare ale Grădinii Botanice. În perioada următoare, conducerea Muzeului Satului promite că va avea discuții cu reprezentanții celor două instituții pentru a identifica o soluție comună, astfel încât lacul să poată fi salvat.
