Puțini știu că în spatele câtorva grame de șofran stau mii de flori culese manual. La Neculăieuca, Irina Marin a transformat această cultură rară într-o poveste de curaj și răbdare. Astăzi, câmpurile mov sunt dovada unei pasiuni care a prins rădăcini.
Procesul de cultivare a șofranului păstrează și astăzi metode tradiționale. Totul se face manual - fiecare floare este culeasă cu grijă, iar pentru a obține 1 gram din acest condiment est nevoie de 200 de flori.
„Facem plantarea la început de septembrie. 20 de zile el înflorește și strângem floarea dimineața, când floarea este închisă, culegem florile, în ziua aceea rupem staminele, tot în ziua aceea vine uscat și depozitat și folosit peste o lună jumate”, spune Irina Marin.
Șofranul este folosit și în industria cosmetică și farmaceutică, datorită compușilor: „Este un antioxidant puternic pentru noi. El are și compuși minerali importanți, precum complexul vit.B, el ajută la întărirea imunității.”
Irina Marin valorifică șofranul nu doar în calitate de condiment, ci și prin produse derivate precum mierea.
„Rețeta aceasta nu e simplă. Timp de două luni se pregătește rețeta cu miere și șofran. O lingură mică dintr-o băncuță de 250 ml poate fi folosită și o lună.”
La Neculăieuca, fiecare sezon aduce o nouă recoltă de șofran, iar în spatele fiecărui fir se află povestea unui om care a ales să cultive ceva puțin practicat la noi acasă.
