Inteligența artificială poate transforma o temă dificilă într-un răspuns obținut în câteva secunde. Pentru copii însă, scurtătura poate avea un cost: mai puțin exercițiu pentru gândirea logică, luarea deciziilor și găsirea propriilor soluții. Psihoterapeuta Cristina Balan spune că problema nu este folosirea IA în sine, ci momentul în care copilul începe să ceară direct rezultatul, fără să mai treacă prin procesul de învățare.
Invitată la emisiunea „Psihologul meu”, Cristina Balan a explicat că rezolvarea unei probleme implică mai multe procese cognitive, de la alegerea unei metode până la construirea legăturilor logice. Dacă răspunsul este cerut direct inteligenței artificiale, o parte dintre aceste etape sunt eliminate.
„Începând de la luarea de decizie, ce formulă folosesc, legătura dintre elemente, gândirea logică, sunt foarte multe procese implicate atunci când tu rezolvi o problemă, fie ea și matematică”, spune psihoterapeuta.
Cristina Balan spune însă că inteligența artificială poate fi folosită și în avantajul copilului:
„Spre exemplu, dacă cerem inteligența artificială să ne dea, nu răspunsul, dar să ne ajute pe noi, să ne dea niște indicii sau să rezolvăm noi inițial problema, după care să-l întrebăm dacă este corect cum am rezolvat-o. Dacă nu, unde am greșit, să-i arate greșelile și el de acolo să învețe.”
O altă problemă ține de gândirea critică. Cristina Balan avertizează că, atunci când primește constant răspunsuri gata formulate, utilizatorul le poate accepta fără să le pună la îndoială:
„Aici mi se pare periculos și pentru adulți. Inteligența artificială are tendința să-ți confirme. Trebuie s-o programezi foarte obiectiv, cumva, pentru ca să-ți spună: «Nu, nu ai dreptate» sau «Putem privi lucrurile și altfel». Dar, de obicei, ea îți prinde modul în care tu comunici, informația pe care vrei să o auzi și îți confirmă adesea informații false, niște prejudecăți, niște atitudini negative.”
Potrivit psihoterapeutei, un test simplu poate arăta dacă folosirea IA a dus și la învățare: copilul trebuie să poată explica rezultatul pe care îl prezintă.
„Important este să înțeleg: dacă copilul poate să-mi explice ce a făcut, atunci, chiar dacă a folosit inteligența artificială, învățarea s-a produs. Totodată, dacă un copil îmi prezintă rezultatul, dar nu poate explica de ce a ales această metodă, de ce a ales aceste culori, are doar rezultatul final, dar nu poate să vorbească despre el, să-l argumenteze, să-l apere, atunci învățarea nu s-a produs. Aici este pericolul.”
Cristina Balan atrage atenția și asupra situațiilor în care copilul ajunge să nu mai poată începe singur o temă sau o sarcină fără să aibă lângă el telefonul ori asistentul AI:
„Vorbeam mai devreme de niște idei pentru o compunere, e una, dar când văd că el nu se poate apuca de teme, nu poate, parcă motorașul ăsta nu se pornește dacă nu este asistentul lângă el. Atunci mă pune pe gânduri.”
În același timp, simplul fapt că un copil își verifică tema cu ajutorul inteligenței artificiale nu este, în sine, un motiv de alarmă:
„Când vrea să o verifice și solicită feedback despre ce poate să îmbunătățească, nu este o problemă. Vedem că omul a integrat în viața lui un instrument nou, util și accesibil. Problema este, iarăși, când nu mai îndrăznește să rezolve nimic pentru că știe că inteligența artificială ar fi făcut-o mai bine.”
