Copilărie marcată de violență, părinți alcoolici și multe traume. Alina Țurea a fost martora conflictelor, agresiunilor și victima abuzului sexual în copilărie. Nu a avut norocul să trăiască într-o familie fericită și împlinită, iar durerea pe care o purta în suflet, nu o putea expune nici măcar propriei mame. Și-a pierdut mama, a ajuns împreună cu fratele la orfelinat, dar nu a renunțat. Datorită unor oameni care au adoptat-o, oferindu-i protecție și iubire, astăzi, este mai puternică să vorbească despre adevăruri tăcute în țara noastră, la emisiunea „Iubește Viața” de la TV8.
Cea mai mare traumă din copilărie este legată de abuzul sexual și neimplicarea părinților în această problemă, deși Alina îi povesti-se mamei. Fratele a fost îmbătat, bătut și abuzat fără milă, iar mai târziu, aceiași băieți și-au bătut joc și de tânără, pe atunci un copil de sub 7 ani.
„Cu noi nimeni nu a vorbit despre sexualitate sau să îmi zică cineva că nimeni nu are voie să se atingă de tine, de părțile intime. Din păcate am fost abuzați sexuali ambii. Unele rude zic că am inventat multe, asta e groaznic să inventeze cineva așa poveste, dar noi am fost abuzați. Fratele a fost îmbătat, apoi bătut și abuzat sexual. Băieții l-au dus acasă. Eu țin minte că el dormea, eu m-am culcat lângă el. Dimineața când s-a trezit a văzut sânge, țin minte liniștea mamei ca ceva suspect, bănuiesc că știa ceva. Băieții care l-au abuzat pe el, m-au abuzat și pe mine sexual. Eu nu îi țin minte pe ei, toate aceste momente s-au întâmplat până la 6, 7 ani”, își amintește Alina.
Îi era frică și rușine să vorbească deschis de momentele prin care a trecut, dar totuși, a decis să îi povestească mamei. Reacția și acțiunile ei ulterioare au jenat-o și mai mult.
„Mi-era rușinos acest moment, dar i-am spus mamei o singură dată. Această violență s-a repetat de mai multe ori, de la 7 ani noi am fost plasați într-un centru de plasament. I-am spus că băiatul cela a făcut cu mine, ceea ce faci cu tata, nu știam cum să îi spun. Ea m-a dus la o vecină din sat și țin minte că avea o găină și mergea prin jurul meu, îmi era frică și tremuram. Îmi era și mai rușine data viitoare să spun, pentru că știam că nu se vor lua măsuri”, mai povestește tânăra.
Amintirile din copilărie sunt triste, pline de traume și durere. Majoritatea amintirilor sunt despre mama cu tata care se ceartă, violență, abuz de alcool și lipsa mâncării și a hainelor, iar cel mai șocant este că mama nu a spălat hainele copiilor niciodată: „Mama nu spăla hainele niciodată. Recent am fost acasă și am găsit haine și încălțăminte descompuse în pământ. Noi dacă aveam acuma să mâncăm, mâncam tot, nu lăsam pentru a doua zi. Nu erau multe momente în care să avem ce mânca, dacă părinții nu erau beți, mama putea să mai coacă pâine sau să facă un borș. Când o vedeam pe mama beată, pentru că știam că dacă ambii vor fi beți, atunci va fi bătaie în casă. Tot satul știa că la noi în casă se consuma alcool.”
Despre traumele cu care s-a ales, viața din centrul de plasament, familia care i-a oferit protecție și iubire, dar și despre puterea de a vorbi acum liber și fără frică despre cele întâmplate, puteți utmăti în interviul de mai jos.
